Sări la conţinut

Vodă, boierii și „pulimea”

13 noiembrie 2019
c2g9YzliM2ZiM2Q4ZmEwMTI1YzYwMzI5NTc1YzBiOWFjYjA=.thumb

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Pentru ca o campanie electorală să se desfășoare în interesul cetățenilor, candidații trebuie să vorbească cât mai mult și cât mai liber. Vor participa la cât mai multe dezbateri, în diferite formule, prezentându-și proiectele de țară și intrând în dialog. Vor merge în cât mai multe locuri din țară, unde vor sta de vorbă cu alegătorii. Întâlniri reale, nu aranjate de către partide sau staffurile de campanie. Jurnaliștii și analiștii vor fi onești, exigenți și, ori de câte ori este necesar, critici. Dacă vor afla lucruri semnificative despre candidați, le vor aduce la cunoștința publicului.

Am scris rândurile de mai sus săptămâna trecută, cu mult înainte de a afla care va fi „strategia” candidatului Klaus Iohannis în turul doi.

Intuiam că în finală vor intra candidații care au făcut exact opusul celor de mai sus. Ca profesionist neimplicat, am privit cum echipele lor de campanie vând produse cu etichetă falsă, caută metode cât mai eficiente de a „lua ochii cumpărătorului” și mențin o atmosferă de nepăsare față de alegeri, care să-i favorizeze. Cât despre jurnaliștii și analiștii onești, vorbim de o minoritate care s-a auzit adesea cu mare dificultate prin vacarmul îndobitocitor creat de către cei lipsiți de principii.

În mass-media se vorbește despre „strategii” de parcă în spatele lui Iohannis și Dăncilă s-ar afla von Clausewitz și Sun Tzu. Nu, stimați cititori, nu este vorba de strategii, ci despre șmecherii, că atât pot cei doi candidați și cei din spatele acestora.

Săptămâna trecută am scris un text care nu m-a mulțumit nici pe mine. Cred că am eșuat în cel puțin unul dintre obiective, și anume în a-i face pe cititori să observe discrepanța dintre portretul ideal al unui președinte și profilurile candidaților dintre care suntem nevoiți să alegem.

Klaus Iohannis

Klaus Iohannis este unul dintre exponenții clasei politice care a condus România în ultimii treizeci de ani. Face politică din 1990. Din 2000 până în 2014, a fost primarul Sibiului. În toamna lui 2009, a fost propus pentru funcția de prim-ministru de către PNL și PSD – prin intermediul președinților de atunci ai acestor formațiuni – Crin Antonescu și Mircea Geoană. În 2013 a intrat în PNL, pe vremea când acest partid făcea parte din USL, alături de PSD-ul condus de către Victor Ponta, de PC-ul lui Dan Voiculescu și de UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Un an și ceva mai târziu, a fost ales președintele PNL, care apoi a absorbit PDL-ul condus de către Vasile Blaga.

În alegerile prezidențiale din 2014, Klaus Iohannis a avut noroc. Norocul de a-l avea contracandidat pe Victor Ponta, un politician detestat în acel moment de o bună parte a electoratului. Peste această antipatie puternică s-a suprapus scandalul uriaș legat de împiedicarea votului în diasporă.

Dacă nu vă mai amintiți prestația lui Klaus Iohannis din timpul campaniei respective, vă rog să revizionați clipuri de atunci, de exemplu, cel în care acesta îi răspunde lui Claudiu Pândaru la întrebările legate de banii obținuți din meditații și casele pe care le deține. Celebrul „Ghinion!” a spus mai multe despre omul Iohannis decât întreaga sa campanie de atunci.

Da, cu ocazia acestor alegeri, candidatul Iohannis, un comunicator foarte slab, a ales calea cea mai sigură pentru a câștiga turul întâi. Însă cinismul de care a dat și dă dovadă de acolo din Orașul Interzis de unde vorbește din când în când zăbavnic națiunii, întărește portretul pe care și l-a creionat printr-un singur cuvânt cu 5 ani în urmă.

Popularitatea Președintelui Iohannis se datorează luptei pe care acesta a purtat-o cu PSD. Victoriile reputate aparțin însă în cea mai mare măsură oamenilor care au luptat prin toate mijloacele cetățenești pentru a apăra democrația. Cât despre activitatea Președintelui dincolo de această luptă, anii petrecuți la Cotroceni au fost presărați cu realizări puține și modeste.

Klaus Iohannis nu a demonstrat în niciun moment aceeași determinare în a lupta împotriva corupției din interiorul PNL. Acest partid a rămas la fel de corupt ca întotdeauna și foarte similar PSD. Luând în considerare comportamentul său politic de până acum, ar fi o naivitate să credem că ales din nou în funcția de Președinte, va trata un PNL securizat la guvernare cu aceeași intransigență cu care a tratat PSD.

Viorica Dăncilă

În ciuda limitărilor și gafelor sale, nu este deloc înțelept a o subevalua pe Viorica Dăncilă. Pesedismul este puternic în ea. Pare să-și conștientizeze limitele, are un bun autocontrol și își joacă bine rolul în fața propriului electorat. Nu dă pe afară de vanitate, așa cum fac atâția alți politicieni chiar mai slabi decât ea și pare a avea o calitate foarte rară în politica românească: ascultă de alții mai capabili decât ea.

În spatele său se află leviatanul PSD. După atâtea dovezi oferite, trebuie să fii foarte încet la minte ca să mai subestimezi capacitatea de luptă a acestui balaur cu șapte capete. Trebuie să fii stupid sau ticălos pentru a-l hrăni cu ura față de oamenii care continuă să-l susțină și voteze.

PSD nu poate fi biruit definitiv fără a face câțiva pași esențiali. Primul pas este a înceta a-i mai trata pe susținătorii acestui partid cu dispreț și ură. Cel de-al doilea pas este ca măcar unele dintre celelalte forțe politice relevante să se adreseze cu adevărat și acestor oameni. Un al treilea pas, care necesită timp, efort și răbdare, este ca aceste segmente ale populației să fie aduse și ele din punct de vedere educațional și material în secolul XXI.

Liderii PSD sunt conștienți că șansele de a câștiga alegerile prezidențiale sunt infime. Sunt prinși însă într-o bătălie din care trebuie să iasă cât mai bine pentru a-și maximiza șansele în cadrul alegerilor locale și parlamentare ce se vor desfășura anul viitor.

Dan Barna

Sunt sigur că foarte mulți votanți USR au sesizat din prima clipă că Dan Barna nu se ridică la nivelul necesar pentru a ocupa cea mai înaltă funcție în stat. Nu are pregătirea necesară, nu are experiența politică necesară. Discursul său a fost în permanență slab, neconvingător, adesea superficial, presărat cu erori și pe alocuri chiar populism. Modul în care a răspuns anchetei RISE i-a făcut mai rău decât ancheta în sine. Insistența asupra alegerilor anticipate i-a scos în evidență imaturitatea politică. Ideologic, a fost cel puțin la fel de ambiguu ca și partidul pe care îl conduce. Ascultându-l ore în șir, nu mi-a dat în niciun moment impresia că are încredere în sine și că își dorește cu adevărat să câștige. Rareori mi-a lăsat impresia că este un lider, cel mai frecvent dându-mi senzația neplăcută că am de-a face cu un birocrat înțepat.

Spre deosebire de cei doi candidați de mai sus, lui Dan Barna i-a lipsit șmecheria. Pardon, strategia. Onestitatea cu care a tratat această campanie este un plus pentru el și pentru forța politică pe care a reprezentat-o. Însă acest lucru nu scuză lipsa de profesionalism și deciziile greșite pe care le-a luat împreună cu foarte slabul său staff de campanie.

USR și PLUS sunt astăzi o combinație de bine și rău, un amalgam de tot felul de indivizi uniți mai degrabă de ura față de PSD și vechea clasă politică decât de o viziune comună asupra modului în care ar trebui să arate România. Din acest motiv, va fi foarte greu ca aceste două partide să se profesionalizeze, să-și aleagă o direcție coerentă dincolo de cele câteva teme cu care s-au identificat, să atragă mai mulți oameni de calitate, să se curețe de mult prea multele personajele toxice și să renunțe la caracterul sectant, mesianic, cu care și-au enervat și îndepărtat o bună parte a votanților.

În cazul în care vor rămâne la nivelul la care se află acum, societatea va trebui să găsească resursele necesare pentru a da naștere unor alte forțe politice care să le ia locul.

Îi spuneam recent unui prieten că e greu ca democrația să se consolideze într-o țară a cărei istorii politice poate fi rezumată la: Vodă, boierii și poporul. La atât se reduc și aceste alegeri: Pe de-o parte o avem pe Viorica Dăncilă, vremelnica unsă a „corleonilor” PSD. Pe de altă parte, îl avem pe vodă Klaus Iohannis și alaiul său de ciocoi reciclați. Poporul, în ochii acestora în continuare – „pulime”, este invitat și de această dată să meargă ritualic la urne, unde să facă o nouă plecăciune în fața nobilimii și a marelui conducător.

Nu îndemn nicidecum la absenteism de la vot. Afirm doar că avem în continuare: „Ghinion!” În speranța că votul va deveni într-o zi din pai bâtă, trebuie să ne apărăm și de această dată cu ce avem.

*

Acest text a fost publicat și aici: https://republica.ro/nu-sunt-zstrategii-sunt-smecherii-voda-iohannis-boierii-psd-din-spatele-lui-dancila-si-poporul-zprost

Profilul președintelui României, pornind de la fișa postului. Cum să îi evaluați pe cei care vă cer votul

7 noiembrie 2019

Bătăliile politice acerbe din timpul mandatelor celor mai recenți doi președinți au evidențiat atât importanța, cât și limitele celei mai înalte funcții în stat. Într-o democrație sănătoasă, alegerile prezidențiale ar fi tratate cu un maxim de seriozitate și interes, atât de către politicieni, cât și de către alegători. Modul în care decurge această campanie electorală reliefează caracterul bolnăvicios al democrației din România.

Clasa politică se dovedește incapabilă de a oferi candidați care să se ridice la înălțimea funcției, iar mass-media autohtonă se adâncește și mai mult în hăul etic și profesional în care zace de foarte multă vreme. Lesne de întrevăzut că, sub acțiunea celor două, cetățeanul turmentat va pune ștampila greșit sau va absenta de la urne.

Intenționez să dezvolt această temă în textul următor. În cele ce urmează, voi încerca să creionez un profil al Președintelui, pornind de la fișa postului.

În România, puterea executivă prezintă un caracter bicefal, regimul politic fiind unul semi-prezidențial. În termeni cât se poate de simpli, conducerea țării este exercitată atât de către Președinte, cât și de către Guvern, în mod normal cele două entități conlucrând pentru binele națiunii. Această împărțire a atribuțiilor executive are la bază principiul „checks and balances” (control și echilibru), căruia i s-a dat o importanță deosebită în Constituția României, redactată cu gândul de a preveni o nouă alunecare către totalitarism.

Conform Constituției, Președintele României îndeplinește trei funcții, din acestea derivând atribuțiile sale: funcția de reprezentare, funcția de garant și funcția de mediere.

Președintele reprezintă națiunea și statul român, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Printre atribuțiile interne ale Președintelui se numără: desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru în urma consultării partidelor parlamentare, adresarea de mesaje Parlamentului, dizolvarea Parlamentului în cazul respingerii a cel puțin două solicitări de învestitură a Guvernului, promulgarea legilor și cererea de reexaminare a acestora, convocarea cetățenilor pentru a se pronunța prin referendum asupra unor probleme de interes național, participarea la ședințele Guvernului (pe care le va prezida), dreptul de a solicita urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru acte săvârșite în exercițiul funcției, acordarea gradelor de mareșal, general și de amiral, numirea în anumite funcții publice (în condițiile prevăzute de lege), acordarea grațierii individuale. Printre atribuțiile externe ale Președintelui se numără încheierea de tratate internaționale și asigurarea bunei funcționări a misiunilor diplomatice.

Președintele este garantul statului și garantul Constituției. Este comandantul forțelor armate și prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Are putere de decizie în situații de criză majoră, poate declara mobilizarea forțelor armate, lua măsuri pentru respingerea unei agresiuni armate, poate institui starea de urgență sau de asediu.

Conform alineatului 2 al articolului 80 din Constituție, „Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice”. Astfel, acesta poate interveni, de exemplu, atunci când o anumită instituție deraiază de la parcursul democratic.

Același alineat conferă Președintelui rolul de mediator între puterile statului, precum și între stat și societate. Acesta poate înlesni colaborarea dintre autoritățile publice sau poate interveni pentru a preveni sau aplana disensiuni între autorități sau între acestea și societate. (Deleanu, Ion, Instituții și proceduri constituționale, Arad, Servo-Sat, 2003, pp. 621-646)

Plecând de la aceste trei funcții pe care instituția Președintelui trebuie să le îndeplinească, iată o serie de trăsături pe care persoana care ocupă această demnitate ar trebui să le posede:

Altruist. Președintele trebuie să pună omul și valorile umane mai presus de orice. Trebuie să îi pese de toți cetățenii țării sale și să lucreze zi de zi cu gândul la mai binele acestora. Un bun președinte nu-și va „iubi” țara ca pe propria moșie, desconsiderând poporul. Un bun președinte nu va urmări doar interesele sale sau pe cele ale unui grup restrâns, ci se va strădui să reprezinte interesele întregului popor.

Onest. Incoruptibil. Cumpătat. Președintele trebuie să fie un model de cinste. Nu va avea un alt stăpân decât propria națiune. Nu va putea fi intimidat, șantajat sau cumpărat.

Echilibrat. Istoria ne arată deopotrivă rolul benefic al liderilor chibzuiți și dezastrele provocate de către cei dezechilibrați. Un om echilibrat are cele mai mari șanse de a lua decizii bune chiar și în situațiile cele mai dificile. Un astfel de lider va asculta toate vocile din societate și va găsi mijloacele necesare pentru a îndepărta orice falie.

Democrat. Un bun președinte trebuie să cunoască și să creadă cu abnegație în valorile democratice. Lumea contemporană nu duce lipsă de lideri autoritari, demagogi și populiști, acțiunile lor nefaste zdruncinând din temelii chiar și cele mai consolidate democrații.

Intelectual. O inteligență deosebită, o educație temeinică, o cultură generală vastă, o înțelegere profundă a lucrurilor sunt atribute esențiale ale unei persoane care dorește să conducă destinele unei țări. Liderul unei națiuni trebuie să fie om deschis la minte și cu o permanentă disponibilitate de a învăța. Fișa postului favorizează persoanele cu vocație internațională, care vorbesc bine un număr cât mai mare de limbi străine. Buna stăpânire a propriei limbi este un gest elementar de patriotism.

Profesionist. Un om care a demonstrat că este un bun profesionist în meseria sa prezintă credibilitate atunci când se angajează că va conduce bine țara. Deși nu este imperios, instituția prezidențială solicită o serie de competențe specifice, recomandate fiind persoane care au studii și experiență în domenii cum ar fi: drept (constituțional, administrativ), științe politice, relații internaționale, diplomație, istorie, științe militare.

Merituos. A ocupa cea mai înaltă funcție în stat este o responsabilitate deosebită. Ascensiunea unei persoane ariviste la un astfel de nivel, lipsită de merite și de realizări, ar trebui să fie un lucru inacceptabil. Președintele țării trebuie să fie o persoană care prin activitatea sa a demonstrat că merită această demnitate și că o va îndeplini cu cinste.

Lider. Vizionar. Carismatic. Un bun președinte trebuie să cunoască bine trecutul, să înțeleagă în profunzime prezentul și să întrevadă viitorul. Trebuie să aibă o viziune asupra viitorului țării sale, determinarea necesară pentru a duce la îndeplinire această viziune și capacitatea de a-i însufleți pe ceilalți să-l urmeze. Un bun președinte nu va da dovadă de aroganță sau grandomanie și nu se va considera atotștiutor. În schimb, va căuta să se înconjoare de oameni de valoare și își va baza acțiunile pe expertiza acestora.

Lista este deschisă, puteți adăuga și alte trăsături. Mai mult decât atât, vă rog să faceți un exercițiu și să suprapuneți rând pe rând candidații la președinție peste descrierea de mai sus. Chiar dacă veți constata că niciunul nu răspunde exigențelor funcției, vă îndemn totuși să votați. Fragila noastră democrație nu ne permite să stăm acasă indiferenți. O lume mai bună se construiește în timp, cu răbdare și perseverență, printr-un efort colectiv. Așadar, să facem fiecare ceea ce depinde de noi!

*

Acest text a fost publicat și aici: https://republica.ro/profilul-presedintelui-romaniei-pornind-de-la-fisa-postului-cum-sa-ii-evaluati-pe-cei-care-va-cer-votul

Ticăloșii dorm bine: ce se vede în oglinda de la Caracal

1 august 2019
94e2380d24b3d13daeb14ba63dc15ccfd23bfb4b

Ticăloșii dorm bine (1960)

Generație după generație, suntem învățați încă din primii ani de viață că binele învinge răul. În Caracal, unde s-au deschis porțile iadului, binele firav nu a avut nicio șansă. Îmi închipui că în orice ființă umană în care binele este mai presus de rău, la aflarea a ceea ce s-a petrecut acolo, s-a produs o ruptură.

Suntem oameni de toate felurile, noi, locuitorii acestei țări. Dacă în fiecare dintre noi ar fi mai mult bine decât rău, răul nu ar putea învinge. Dacă în națiunea aceasta ar exista mai mulți oameni buni decât oameni răi, răul nu ar putea învinge. Însă mult prea frecvent în România răul triumfă și nu putem niciunul dintre noi să ne spălăm pe mâini de vină.

Privesc la politicieni, „jurnaliști” și alți reprezentați ai „elitei” acestei țări. Foarte mulți dintre ei au în mâini frâiele țării de mulți ani, unii chiar zeci de ani. Deși vinovați de mult rău, nu par a avea nici cele mai mici probleme de conștiință. Ba mai mult, destui dintre ei încearcă acum să exploateze această tragedie de neînchipuit spre împlinirea propriilor interese. În fața ochilor mi se desfășoară din nou și din nou o scenă din filmul japonez „Ticăloșii dorm bine” (Warui yatsu hodo yoku nemuru sau The Bad Sleep Well), regizat de Akira Kurosawa. Cu cincisprezece minute înainte de finalul peliculei, ticălosul Tatsuo Iwabuchi, vicepreședintele unei corporații, se privește accidental în oglindă. Realizând ceea ce este, pentru câteva secunde pare copleșit. Apoi, își revine în fire, ducându-și planul criminal până la capăt.

Dacă vă numărați printre cei enumerați mai sus și citiți acest text, vă întreb: Ați avut vreodată măcar un moment de luciditate, în care să vă vedeți așa cum sunteți și să vă spuneți pentru sine: „Sunt un ticălos, un nemernic!”?

Tragedia de la Caracal, la fel ca și cea de la Colectiv, la fel ca și toate celelalte, este o oglindă. În ea, nu se reflectă doar ticăloșii care au condus România, în ea ne putem vedea fiecare dintre noi și putem vedea cine suntem ca națiune.

În oglindă se vede că suntem o națiune de ipocriți. În relația cu cei de lângă noi, nici nu încape discuție. Suntem însă lipsiți de onestitate și față de noi înșine. Trăim într-un veșnic teatru de prost gust, în care ne credem a fi personaje pozitive, în timp ce răi, vinovați, sunt mereu alții. Dacă se dovedește cumva că am greșit, găsim de fiecare dată cele mai bune scuze, în timp ce altcineva nu are nicio scuză.

În oglindă se vede că suntem lipsiți de omenie. Virusul neomeniei a transformat mulți dintre locuitorii acestei țări în zombi, ca într-un scenariu prost, post-apocaliptic. Nu ne pasă, nu avem respect, nu avem compasiune.

Cu excepția celor apropiați, nu ne pasă și nu avem respect față de cei din jurul nostru, fapt ce poate fi constatat în fiecare zi, în toate tipurile de interacțiuni umane. Pe stradă, în trafic, la ghișeu, la doctor, la școală, la televizor, pe internet, alegeți dumneavoastră locul și activitatea, se vede la fiecare pas că nu dăm doi bani pe oameni. Atitudinea aceasta merge până la a nu avea nici măcar respect pentru viață, așa cum am putut constata de atâtea amar de ori.

În oglindă se vede că nu ne respectăm nici pe noi înșine. „Protejează”, „Servește” și „Onoare” sunt cuvintele cu care profesia de polițist se identifică oriunde în lume. Aceste cuvinte descriu rolul polițistului în societate, descendența nobilă din codul cavalerilor a acestei profesii, dedicați până la sacrificiu suprem în a servi și proteja cetățeanul de oricine și orice i-ar putea face rău. Polițistul care are respect de sine și pentru profesia sa va trăi și va acționa în virtutea acestor cuvinte, indiferent de primejdie și de condițiile în care trebuie să activeze.

Dacă are respect de sine și pentru profesia sa, medicul își va face datoria indiferent cine îi este pacient și indiferent de condițiile în care este nevoit să trateze. Profesorul care are respect de sine și pentru profesia sa, va da tot ce are mai bun în el pentru binele copiilor pe care îi are în mâini indiferent de condițiile în care este nevoit să-i învețe. Un om cu respect de sine, indiferent ce profesie ar avea, va munci cu dăruire, cu responsabilitate și cu gândul la binele celor care beneficiază de munca sa, indiferent de greutățile sau neajunsurile în care este nevoit să profeseze. Iar o societate care are respect de sine, nu-i va lăsa niciodată pe astfel de oameni să trăiască neapreciați și în mizerie.

Oglinda ne arată că suntem un popor superficial. Un popor de neserioși, de gargaragii, de bârfitori, de „Știu eu mai bine!”, de „Mă pricep la toate!”, de „Lasă că merge și așa!”, de „Da, să trăiți!” urmat de „Du-te dracu’!” în gând. O țară care perseverează într-un Caragiale fără haz. O țară de indivizi blazați și fără caracter, în care se trăiește și se muncește fără cap și fără suflet, cu rezultate pe măsură. O țară în care „elitele” politice, economice, academice sunt infestate de pigmei care se percep drept uriași. Până și marii „noștri” corupți s-au dovedit a fi niște găinari, niște pungași de doi bani, care au furat ca niște neghiobi lacomi atât cât li s-a permis să fure, pentru ca apoi să arunce fără ezitare țara în prăpastie în speranța că vor scăpa.

În oglindă se reflectă o mulțime de proști fuduli. În minoritate și adesea izolați, oamenii cu virtuți ai acestei țări trăiesc și muncesc cu modestie, adesea copleșiți de mediocri și submediocri trași și împinși pe scara ierarhică de alții asemenea lor. Nu vei întâlni vreun asemenea specimen care, ca semn al prostiei sale, să nu fie convins că este cel mai cel, că știe el cel mai bine, că este mai deștept decât oricine altcineva.

Tot prostia fudulă, combinată cu cele de mai sus, face ca mulți dintre cei ajunși să aibă chiar și doar un dram de putere în această țară, începând de la paznic și secretară, să profite și să abuzeze la maxim, tratând cu batjocoră și dispreț pe oricine este perceput a fi mai prejos.

România viețuiește într-un perpetuu dezastru educațional, care nu are legătură cu materiile de la școală, cu performanțele la bacalaureat, cu numărul de olimpici internaționali, cu performanța universitară sau accesul pe piața muncii. România se găsește într-un eșec total la educația elementară, aceea care face diferența dintre oameni și neoameni.

Alegerile de anul acesta și de la anul nu pot schimba această stare de fapt, nu au cum să schimbe această națiune în esența ei. Bătălia pentru România depășește cu mult lupta politică. Este în primul rând o bătălie interioară, cu noi înșine, individual și ca națiune, în încercarea de a redeveni oameni.

Oglinda nu ne arată egali în rău, dar ne arată pe toți murdari de sânge.

*

Acest text a fost publicat și aici: https://republica.ro/ticalosii-dorm-bine-ce-se-vede-in-oglinda-de-la-caracal

În fruntea PSD poate ajunge oricând un personaj mai odios decât Dragnea. Ce se întâmplă azi pe scena politică românească

1 iulie 2019
3c6044bb1f46cf291f856ff743fc115e0da57098

Fotografii de pe Inquam Photos

Nesfârșita goană după putere și avuție va scoate mereu ticăloși în față. Este, de asemenea, în natura lucrurilor, ca intrați în cursă, oameni aparent buni să se ticăloșească pe parcurs. O națiune care nu se lasă prostită își va schimba conducătorii ori de câte ori este nevoie, a vota fiind un gest esențial în apărarea libertății.

Cred că o scurtă analiză a scenei politice în urma acestor alegeri poate fi foarte utilă. În engleză se numește „disclaimer”: Dacă violența împotriva partidelor vă afectează emoțional, ar fi mai bine să nu citiți.

PSD

Nu îmi pot închipui decât un singur scenariu în care PSD ar putea fi „reformat”: „Pașol na turbinca!” Odată ce Ivan Turbincă ar exorciza toți dracii din acest partid, cel mai probabil nu ar mai rămâne decât cenușă, fum și miros de sulf.

Cu mulți ani în urmă am fost membru și cunosc bine cum arată PSD în interior. Sunt ani de zile de când scriu că trebuie să dispară de pe scena politică, luând cu el până la nivel de șefi de organizații locale de tineret. Ideal ar fi ca în locul său să apară o altă formațiune politică, una a social-democrației moderne. Însă, nu m-aș grăbi să-i pun lumânare la căpătâi. Partidul acesta este răspândit precum cancerul în toată România, de sus până jos, din capitală până în cele mai izolate localități. În cazul în care operația ar reuși, recuperarea ar fi foarte dureroasă și de lungă durată.

Chiar dacă este măcinat de lupte interne și atacat încontinuu din exterior, liderii săi rămân uniți în spatele intereselor comune. Pentru mulți dintre aceștia, este mult prea târziu să mai părăsească vaporul, în afara PSD carierele lor politice fiind încheiate. În plus, nu-și pot controla foamea pentru putere și nu se pot abține de la fărădelegi, toate acestea fiind parte adâncă a naturii lor. Drept urmare, vor continua să lupte, folosindu-se de toate mijloacele pe care le mai au la dispoziție.

În fruntea PSD poate ajunge oricând un personaj mai odios decât Dragnea. Din acest punct de vedere, partidul are vaste resurse. Însă „mașinăria” nu mai este ce era odinioară. Nu mai are cadrele din trecut, atâtea câte avea, pentru că orice strop de competență a fost ucis în fașă de numeroșii impostori ajunși în zone de putere. De la Iliescu la Dragnea, partidul a decăzut din toate punctele de vedere, în mod deosebit intelectual și profesional. Pata lăsată de Dragnea nu se va șterge din memoria colectivă a României, în timp ce electoratul tradițional al PSD va continua să se diminueze de la an la an.

„PRM-izarea” – sau mai bine spus – „ceaușizarea” partidului din ultimii ani este o lamă cu două tăișuri. Pe de-o parte, poate prelungi viața acestuia, supraviețuind din ceea ce este mai urât în societatea românească. Pe de altă parte, această identitate îndelung cultivată în ultimii ani poate fi utilizată împotriva sa, pentru a-l împinge în primă fază către periferia politicii, iar apoi, în istorie.

Dacă va continua să guverneze până la alegerile la termen, PSD se va concentra pe a-și întări structurile din teritoriu, acolo unde are cele mai puternice rădăcini. Alături de continuarea pomenilor, această abordare „tradițională” i-ar mai putea aduce încă o dată un rezultat bun.

Așa cum mulți oameni au sesizat, va putea însă profita și dacă este îndepărtat de la guvernare, în scenariul foarte probabil în care adversarii politici separați de interese și nepregătiți pentru a conduce țara și-ar arăta foarte repede incompetența.

PSD poate redeveni cel mai puternic partid al țării doar în urma unei prestații lamentabile la guvernare a partidelor care alcătuiesc astăzi Opoziția.

inquam-photo-bucuresti--iccj--calin-popescu-tariceanu-47889

ALDE

Alde Tăriceanu și ambițiile politice eșuate ale lui Voiculescu de a avea succes cu un partid propriu.

Tăriceanu își joacă zilele acestea, cel mai probabil, ultima mână. Din ștaiful său nu a mai rămas mare lucru, iar la politică nu s-a priceput niciodată. Puțini politicieni de prim-plan au debitat în ultimii ani atât de multe inepții, cu atât de multă emfază, ca acest ciocârlan bătrân. Puțini au fost atât de neclintiți în a apăra ceea ce este mai murdar și mai urât în societatea românească. Va mai supraviețui în politică doar dacă PSD și Voiculescu îi vor mai găsi utilitate. Dacă nu, va fi forțat, în sfârșit, să-și agațe papionul cu elastic în cui.

 Kelemen Hunor - UDMR - Foto Inquam Photos/Raul Stef)

UDMR

Tot PSD, dar cu maghiari. Binișor mai competenți, udemeriștii știu să joace bine jocul, doar că o fac foarte rar în interesul celor pe care ar trebui să-i reprezinte. Minoritatea maghiară are și ea mare nevoie de un partid curat care să îi apere interesele, însă acest lucru nu se va întâmpla prea curând. În cârdășie cu semenii lor români, udemeriștii vor juca în continuare un rol important pe scena politică românească. Singura parte bună: mai bine să ai în Parlament un UDMR preocupat cu găinării, decât un UDMR corupt, extremist și anti-european, sub controlul direct al lui Viktor Orbán.

Victor Ponta

Pro România

Ponta și tovarășii săi, minus cei care au fugit din țară, de exemplu în Serbia. Aripa PSD care a fost suficient de deșteaptă încât să nu pună la loc tabloul cu Marele Cârmaci. Ar putea fi doar o barcă de salvare pentru cei care vor supraviețui de pe Titanicul PSD. Sau, ar putea fi mai mult.

Victor Ponta este astăzi un politician redutabil. Este nativ înzestrat pentru politică și a acumulat o experiență considerabilă, mai ales în lupta cu marele său inamic – Traian Băsescu. Vorbește bine, are grijă ce spune și, în mod poate surprinzător, pare a înțelege diferența dintre bine și rău. Se bucură încă de un anumit nivel de simpatie în rândul electoratului și este perfect conștient că poate juca un rol foarte important în cele ce vor urma.

În același timp, este deopotrivă hilar și de prost gust să-l urmărești vorbind precum o virgină, când, în realitate, a fost timp de aproape douăzeci de ani una dintre principalele atracții ale Cartierului Roșu. Ghinionul său, a mai avut și altele, este că cenușa de pe sacou, fumul dimprejur și mirosul de sulf nu îl vor părăsi niciodată. Încă puțin ghinion și ar putea reveni în PSD, tocmai la timp pentru exorcizare.

Traian Băsescu-

PMP

Partidul care a susținut-o pe nimeni alta decât Elena Udrea la Președinția României. M-aș putea liniștit opri aici. Ce altă dovadă că oricât ai fi de „bărbat politic”, nu poți avea suficient sânge în instalație cât să poți alimenta concomitent două capete?

Dincolo de limitele sale și de caracterul indigest, Traian Băsescu rămâne cel mai redutabil om politic român în activitate. Mintea sa a rămas ascuțită și experiența sa nu are în acest moment egal. În timp ce pe scena internă este benefic precum un deșeu radioactiv, în Parlamentul European ar putea fi un as în mânecă în cazuri în care ceilalți reprezentanți ai României ar fi depășiți de situație.

Greu de spus dacă mai are suficiente resurse încât să facă din PMP un nou PD, așa cum a declarat că-și dorește. Va fi foarte dificil chiar și să treacă pragul în alegerile parlamentare de la anul. Orice îi rezervă viitorul, din mâna bătrânului marinar au crescut mult prea multe buruieni. Ar face un bine tuturor dacă s-ar lăsa de grădinărit.

MCZoPTQ0MCZoYXNoPWUzN2ExODBkZTAwMWY3YjYwNmE4NDQzNTc4YjYzYWRh.thumb

PNL

„Acest PSD rahitic”, așa cum foarte potrivit l-a descris un prieten. Și-a mai revenit în puteri între timp, nu și în cinste. Dacă PNL se prezintă astăzi ca o opțiune viabilă pentru o parte a electoratului, acest lucru nu se datorează faptului că ar fi făcut vreun pas în față în ultimii ani, ci faptului că PSD a făcut pași enormi în spate. Alinierea partidului de partea bună a luptei pentru Justiție sau atitudinea prietenoasă față de partenerii din Uniunea Europeană nu sunt niște merite, ci dovezi de normalitate.

Probabil orbiți de ura față de PSD, mulți oameni au uitat istoricul PNL, PDL și corupția care a caracterizat în permanență și aceste partide. Au uitat guvernările acestora și au trecut cu vederea personajele murdare care se află în continuare în Parlament și în administrația locală.

Ideologic, PNL a rămas liberal doar cu numele. În zonele sale mai spălate, este conservator sau creștin-democrat. În părțile insalubre, prezintă aceleași accente neo-ceaușiste ca și PSD, uneori acestea ieșind la iveală.

Pentru a ieși pe primul loc în alegerile care tocmai au avut loc, insipida conducere a partidului a fost nevoită să apeleze la serviciile unui saltimbanc pe monociclu, care până mai ieri se dădea drept jurnalist. Ar fi o ironie meritată dacă saltimbancul ar transforma partidul în circul său personal.

Asemenea PSD, PNL nu pare a avea resursele necesare pentru a se reforma cu adevărat, rezumându-se doar la a-și vopsi gardul atunci când situația o impune. Poate fi suficient pentru a câștiga alegerile ce vor urma. Însă dacă va face țăndări guvernarea în lupte meschine pentru putere cu USR-PLUS, trebuie să plătească un preț la fel de mare ca și PSD.

Alianta 2020 USR-PLUS, 27 mai

USR-PLUS

Marii câștigători ai acestor alegeri. Sau, mult mai corect spus, marii beneficiari ai urii împotriva PSD. Prima întrebare pe care ar trebui să și-o adreseze este: „Câte voturi ne-au fost acordate pentru meritele noastre și câte ne-au fost acordate în lipsa unei alternative?”

Înființat foarte târziu, PLUS este în acest moment Dacian Cioloș și cruciulița pusă după USR. Merită un parteneriat egal doar pentru că a renunțat, cel puțin pentru moment, la a merge pe un drum propriu, divizând un electorat eterogen și pe alocuri volatil.

Useriștii au pornit la drum cu o fundație șubredă, pe care doar au cârpit-o pe parcurs. Au evitat adesea să-și asume poziții ideologice clare, unul dintre motivele pentru care nu pot prezenta nici în acest moment un program coerent de guvernare. „Programul de Guvernare participativ”, pe care îl puteți găsi la ei pe site, conține multe idei bune, dar arată în același timp cât de departe sunt în a fi pregătiți de a-și asuma conducerea țării.

Dacă ar fi primit, din 2016 încoace, câte un leu pentru fiecare ocazie în care au dat dovadă de neseriozitate și infantilism politic, ar fi putut până acum să cumpere PSD și să-l închidă. În schimb, adversarii le-au exploatat la maxim vulnerabilitățile, neîncetând să-i ironizeze, să-i minimizeze.

Spre exasperarea multora dintre cei care i-au votat, de când au ajuns în Parlament s-au prezentat încontinuu ca niște victime, încălcând una dintre regulile fundamentale ale politicii: Nu trebuie să arăți niciodată că ești slab. Dacă nu poți face față unor trepăduși politici autohtoni, odată ajuns la conducere, nu vei avea nicio șansă să aperi interesele țării tale în bătăliile necruțătoare cu greii politicii mondiale.

În dezbaterile televizate, s-au prezentat adesea timorați și nepregătiți, fiind de foarte multe ori puși în încurcătură sau surclasați de indivizi pe care i-au subestimat. Problema s-a menținut până astăzi, inclusiv liderii celor două formațiuni având în repetate rânduri prestații bâlbâite și șterse. Noroc că votanții USR-PLUS nu se uită prea mult la televizor.

Eforturile de profesionalizare ale celor două partide sunt neglijabile. Deși a crescut vizibil în calitate la vârf, în teritoriu USR rămâne slab atât ca structură, cât și în calitatea cadrelor. PLUS, precum am menționat mai sus, este practic inexistent, beneficiind doar de notorietatea lui Cioloș, care, din cauza propagandei PSD și a trompetelor sale, este pe alocuri negativă. Într-o bună parte din zona rurală, oamenii nu știu mai nimic despre cele două formațiuni. Mai grav, în mintea multora dintre membrii USR-PLUS s-a cultivat o atitudine disprețuitoare la adresa acestor oameni, pe care i-au redus, din lipsă de profunzime, la nivel de „asistați” și masă de manevră a PSD.

Drept urmare, cele două formațiuni nu vor fi capabile să furnizeze suficienți candidați puternici și competenți în alegerile locale ce se vor desfășura peste doar un an. În multe părți ale ruralului, cel mai probabil nu vor avea nici măcar capacitatea de a propune candidați.

Timp de trei ani de zile, USR a cultivat „politicianul abțibild”, caracterizat doar de o singură idee, fie aceasta una deosebit de importantă pentru țară. Sunt foarte puțini cei care au demonstrat și competențe într-un anumit domeniu.

Foarte mulți dintre membrii celor două formațiuni continuă a se comporta precum niște activiști civici buimaci, nerealizând că au devenit politicieni. Unii s-au transformat din protestatari în zeloți, sărind la gâtul oricui îndrăznește să critice. Și mai îngrijorător, conducerile celor două formațiuni s-au dovedit a fi foarte ezitante în a se delimita ferm de extremiști, așa cum s-a întâmplat în cazul Caramitru.

Nu, nu toți politicienii sunt la fel, departe de a fi așa. În ciuda tuturor lipsurilor de care dau încă dovadă, cei de la USR-PLUS reprezintă speranța că România poate scăpa de un sistem corupt care domină această țara de cel puțin treizeci de ani. În virtutea acestui fapt, cu obligația că vor munci din greu pentru a merita, li se poate acorda șansa de a guverna.

*

Mă aștept să supăr mulți cititori cu acest text. Este o chestiune asumată, în joc fiind nici mai mult, nici mai puțin decât viitorul nostru al tuturor. Nu ne permitem să înlocuim corupția unora cu cea a altora și nici ca țara să intre pe mâna unor neaveniți. Alternativa la corupție nu trebuie să fie o combinație de superficialitate, îngâmfare și diletantism. PSD a mai pierdut bătălii politice, de exemplu în 1996 sau în 2004. Vă rog să nu vă mulțumiți doar cu înfrângerea acestui partid.

*

Acest text a fost publicat și aici:

https://republica.ro/in-fruntea-psd-poate-ajunge-oricand-un-personaj-mai-odios-decat-dragnea-ce-se-intampla-azi-pe-scena-politica

Ura dezbină România şi Europa, principiile şi valorile ne pot salva

24 mai 2019
02cbe647c89a56060a76df7d0f18396b789b8a9f

(Foto Inquam Photos / Octav Ganea)

Dacă citiți acest text, presupun că vă interesează ce se întâmplă în momentul de față în România și în Europa. Înțelegeți importanța alegerilor ce vor avea loc duminică și vă dați seama că decizia rațională, ca aproape întotdeauna, este aceea de a vota. Însă, poate vă aflați în numeroasa categorie care se întreabă și de această dată: „Eu cu cine votez?” Voi încerca să vă ajut pentru a lua o decizie.

Puteți vota mânați de ură.

În acest caz, veți avea de ales între „penali” și „trădători”. Sau, mai corect exprimat, veți putea vota împotriva „penalilor” sau împotriva „trădătorilor”, „votul împotrivă” fiind, din păcate, obiceiul locului.

Am avut dificultăți în a înțelege ce înseamnă „penali” și ce înseamnă „trădători”, și mă gândesc că poate fi valabil și pentru dumneavoastră.

Nu am putut egala „geniul creator” prin intermediul căruia s-a născut termenul „penali”, însă am găsit suficiente resurse intelectuale pentru a-i găsi sinonime. Despre „infractor”, dicționarul ne spune că înseamnă: „O persoană care a comis o faptă ce prezintă pericol social, constând în săvârșirea cu vinovăție a unei abateri de la legea penală, sancționată de lege.”

Un termen folosit concomitent cu „penali”, uneori înlocuindu-l, este cel de „hoți”, semnificând: „Persoane care fură.”

Asemenea dumneavoastră, aș vota împotriva unor „infractori” sau „hoți”, însă am cel puțin trei probleme în privința condiționării votului meu de astfel de criterii: Cred în necesitatea actului de justiție independent și competent pentru a demonstra cine este „infractor”, cine este „hoț” și ce fel de sancțiuni li se aplică celor dovediți. Cred că pot exista oameni care și-au ispășit pedeapsa și să merite a fi votați și oameni aparent cinstiți care să nu merite. Nu cred că termenii „penali”, „infractori” sau „hoți” descriu adecvat situația cu care țara se confruntă. Motiv pentru care, am mai dat câteva click-uri pe dexonline.ro, în căutarea unora mai potriviți.

M-am oprit asupra cuvântului „mafiot”, care mi-a sunat foarte familiar. Mafioți, persoane care fac parte din mafie, „mafie” însemnând: „1. Grup de indivizi puternici, bogați, dar dubioși, cu îndeletniciri ilicite. 2. Grup de persoane legate între ele prin preocupări comune, care-și apără cu orice preț interesele meschine.”

„Votați împotriva mafioților!” parcă sună mult mai la subiect, păcat că a fost într-o anumită măsură decredibilizat de niște saltimbanci politici la începutul anilor 2000.

Nici acest termen nu m-a mulțumit pe deplin, pentru că îi lipsește un ingredient esențial: „puterea politică”. Cu această adăugare, am găsit în dicționar termenul „oligarhie”, care înseamnă: „Formă de conducere a statului în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane.”

Punându-le pe cele două laolaltă, „penali” poate fi înlocuit cu „mafioți care aflați la conducerea statului au format o conducere oligarhică.” Îmi închipui că acum, pentru o parte dintre dumneavoastră, este mai clar împotriva a ce veți vota.

Cealaltă parte, puteți opta să votați împotriva „trădătorilor”. Conform dicționarului, „a trăda” însemnă: „1. A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul. 2. A fi neloial față de cineva sau de ceva.”

Se nasc câteva întrebări, cum ar fi: Cine pe cine a trădat? A cui încredere a fost înșelată în mod perfid și voit? Neloiali față de cine sau ce? Cine este dușmanul?

Dacă România este un stat democratic membru al Uniunii Europene, având la bază drepturile și libertățile omului, statul de drept, separația puterilor în stat, reprezentarea tuturor opiniilor din societate pe scena politică, iar statele vestice sunt aliați și nu dușmani, atunci argumentul trădării nu poate sta în picioare.

Însă, dacă țara se află în mâinile unei oligarhii formată din indivizi cu interese meschine, care se doresc a fi atotputernici, care sunt convinși că ei sunt România iar cei care le stau în cale sunt dușmanul, dacă restul cetățenilor sunt priviți de către aceștia ca niște sclavi pe plantație sau iobagi legați de glie ce trebuie ținuți în întuneric și sărăcie, îndobitociți și asmuțiți unii împotriva celorlalți, atunci argumentul trădării are foarte mult sens.

Dacă vreți ca România să fie condusă de către acești indivizi, atunci trebuie să votați împotriva „trădătorilor”.

Așadar, ura are sens și poate fi justificat atât votul împotriva „penalilor”, cât și votul împotriva „trădătorilor”, în funcție de cine ești, ce vrei să obții și în ce fel de societate dorești să trăiești.

Istoria ne demonstrează însă că acțiunile bazate pe ură duc cel mai adesea la dezastrul tuturor, nu de puține ori nimicindu-i și pe cei care au propagat-o.

De aceea, vă propun ca alternativă să votați în virtutea principiilor și valorilor în care credeți. Vă propun ca în urma unei introspecții aprofundate, să acționați pornind de la principiile și valorile pe care le aveți. În mod deosebit în țara aceasta, oamenii clamează mereu principii și valori, pentru ca apoi să le calce fără ezitare în picioare, în funcție de situație și conveniență, cu mare îngăduință când lipsesc la „noi” și maximă intransigență când lipsesc la „ceilalți”.

Da, suntem diferiți, adesea credem în lucruri diferite, uneori opuse. Este în regulă să fie așa, atât timp cât nu ne abatem de la drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Cu cine votăm la alegerile de duminică? La alegerile din toamnă și de la anul? Recomandarea mea este: Cu principiile și valorile în care fiecare dintre noi credem. Sper că avem cu cine vota.

*

Acest text a fost publicat și aici:

https://republica.ro/votul-cu-ura-ce-va-fi-de-luni-incolo

Despre referendum, to whom it may concern

6 octombrie 2018

Spectrul politic PSD

Dacă nu ați urmărit dezbaterea din Parlamentul European de acum câteva zile, o găsiți mai jos. În mod deosebit, merită ascultat Frans Timmermans.

Timmermans este prim-vicepreședintele Comisiei Europene și Comisar european (ministru) pentru o mai bună legiferare, relații interinstituționale, stat de drept și Carta drepturilor fundamentale. Este social-democrat, membru al Partij van de Arbeid (Partidul Muncii din Olanda.)

Ruptura democratică, etică și ideologică între socialiștii din vestul Europei și PSD este cât se poate de evidentă. În Parlamentul European, cei care au vorbit în favoarea PSD au fost extremiștii de dreapta de la UKIP, principalii artizani ai scoaterii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Nimic întâmplător. De ani de zile am avertizat asupra unui lucru, și anume că „noul” PSD se îndreaptă cu pași repezi și hotărâți către fascism. Cristian Tudor Popescu spunea cu ceva vreme în urmă: „PSDragnea vrea să reinstaureze ceaușismul în România”. Și mai bine. Pentru 100 de lei ceaușiști, PSD poate fi mutat mai la stânga în spectrul politic, dar nu mai jos. A intrat pe un drum fără refugii, fără ieșiri și fără posibilitate de întoarcere.

*

PSD și-a calculat foarte bine poziționarea și momentul de organizare al referendumului care are loc în acest weekend.

Dacă se întrunește cvorumul necesar de 30%, PSD înregistrează o mare victorie. Va pleca în ciclul de alegeri care începe acum (din aproximativ 6 în 6 luni vom avea referendum, alegeri pentru Parlamentul European, prezidențiale, locale, parlamentare) de pe o poziție foarte puternică.

Dacă nu se ajunge la 30% participare (puțin probabil), PSD va înregistra tot o mare victorie. Poate fi chiar mai convenabil. Liderii PSD vor spune că ei și-au făcut datoria față de țărișoară, că românii și-au exprimat covârșitor voința la urne, dar  că demersul a fost zădărnicit de către inamic: statul paralel, Soros, drogații haștagiști #rezist, străinii, găozarii și iubitorii de găozari etc. Vor aminti poporului de referendumul în urma căruia Băsescu trebuia să fie demis și nu s-a realizat, tot din cauza celor de mai sus, firește.

În situația dată, indiferent dacă referendumul va fi sau nu validat, PSD va câștiga, așa cum a câștigat aproape toate bătăliile din ultimii ani, fiind mereu cu un pas înaintea adversarilor.

Așa cum se prezintă lucrurile, indiferent dacă referendumul va fi sau nu validat, România va accelera pe drumul care o îndepărtează de Lumea occidentală și de la democrație.

*

Decizia unora dintre cei care se opun acestui referendum de a-l boicota îi obligă pe toți cei care spun nu modificării Articolului 48 (1) din Constituție să nu meargă la vot în speranța că pragul nu se va atinge.

*

La rândul meu, nu sunt de acord cu modificarea acestui articol pentru că le doresc homosexualilor să se iubească în liniște și în pace, să aibă vieți libere și frumoase și drepturi egale cu toți ceilalți cetățeni. Celor religioși, le doresc să aibă înțelepciunea și puterea de a urma zi de zi învățăturile Lui Isus. Copiilor, le doresc să crească alături de părinți care să-i iubească mai presus de orice.

*

Dezbatere privind situația din România în Parlamentul European:

 

Ce fel de „nație” vrem să fim? Înainte de a ne da un răspuns, să ne reamintim cine a avut puterea în ultimii 28 de ani

27 noiembrie 2017
ponta-se-imbratiseaza-cu-dragnea-848x478

Foto: bn24.ro

Un politician bine intenționat caută a vorbi cât mai mult cu oamenii. Un politician rău intenționat caută cât mai mult a le vorbi oamenilor. Este valabil și pentru cei care își spun „jurnaliști”, și pentru toți ceilalți care se manifestă în spațiul public.

România va putea trece cu bine peste momentul de răscruce în care se află doar dacă oamenii de bună-credință din această țară, spre deosebire de cei rău intenționați, vor găsi căi de a dialoga între ei, chiar dacă percep realitatea în mod diferit.

Trăim cu toții izolați în bule sociale. Mai ales într-o societate cu fundul în sus, ele sunt un mecanism de protecție care ne ajută să fim funcționali în viața de zi cu zi. În același timp, ne împiedică să percepem realitatea celor aflați în bule distincte și ne blochează dialogul cu aceștia. De exemplu, nu este deloc surprinzător faptul că există diferențe semnificative de percepție între anumiți părinți și copiii lor adulți, în situația în care viețile și, inevitabil, bulele celor două categorii sunt foarte diferite.

Pentru ca România să fie o țară mult mai bună decât este astăzi, trebuie să ieșim din bulele noastre și să ne găsim aliați dincolo de ele. Aliați între cei foarte mulți care sunt încă indiferenți sau pasivi la ceea ce se întâmplă, aliați între cei care încă nu văd lucrurile în profunzime, aliați între cei care au uitat trecutul sau între cei pe care anii de propagandă și manipulare i-au adormit.

Cu aceste gânduri vă propun astăzi un exercițiu, o invitație la dialog. Nu doar între mine și dumneavoastră cei care citiți aceste rânduri, ci mai ales între dumneavoastră și oamenii care văd realitatea politică și socială altfel.

Exercițiul face apel la memoria dumneavoastră, la memoria celor cu care veți dialoga și la capacitatea tuturor de a comunica cu ceilalți dincolo de perspectivele diferite. Obiectivul exercițiului este acela de a ne apropia unii de ceilalți și de a ne ralia în spatele unui țel comun.

Să plecăm de la două concepte, putere și corupție, și să formulăm o serie de întrebări: Cine sunt cei care au deținut puterea în România din decembrie 1989 până astăzi și în ce scopuri s-au folosit de ea? Cine sunt cei care au avut în mâinile lor mersul societății și au influențat, pozitiv sau negativ, toate sferele ei? Cine sunt cei care au deținut funcții de conducere la nivel central și local, aleși prin vot sau numiți, în toată această perioadă? Au fost pe parcursul anilor aceleași forțe politice și în mare parte aceiași indivizi sau au variat semnificativ? Cei care s-au manifestat la vedere și cei care au operat din umbră au urmărit aceleași interese sau interese diferite? Cine sunt cei care s-au îmbogățit, când s-au îmbogățit și prin ce mijloace? A încercat cineva să controleze ceea ce cunosc și ceea ce gândesc românii, de exemplu prin controlul mijloacelor de comunicare în masă? Pentru toate relele petrecute în această țară, cine sunt cei care trebuie să răspundă în fața legii? Este suficient ca de aceștia să se ocupe Justiția, sau ar trebui să plătească și prețul politic de a fi îndepărtați temporar sau definitiv de la putere? Lista de întrebări poate continua cu întrebările dumneavoastră.

La finalul acestui text, veți găsi un istoric care reprezintă un posibil punct de plecare al unui răspuns pe care l-aș oferi eu la întrebările de mai sus. Veți găsi toată perioada 1989 – 2017 împărțită în intervale în funcție de cine a reprezentat puterea executivă. Rămâne la latitudinea dumneavoastră să judecați dacă acești politicieni de prim rang au servit statul sau un stat paralel cu interesele românilor. Veți putea observa nume care se repetă peste ani, veți putea observa când a apărut și cine a condus „Binomul SRI-DNA”, veți putea observa cine controlează telecomenzile românilor. Au numele subliniate cei care au intrat până în acest moment în mod oficial „în coliziune” cu Justiția. Puteți sublinia dumneavoastră câte alte nume considerați că ar mai trebui subliniate.

Listele cu miniștri nu sunt complete. Pentru a nu crea ceva și mai greu de parcurs, am selectat cu precădere nume relevante peste ani. Câteva dintre aceste nume au făcut bine României și nu merită a fi asociate cu celelalte. Judecați dumneavoastră câte astfel de nume au existat în fiecare guvernare.

Exercițiul va fi un eșec dacă vă veți rezuma doar la a parcurge scheletul de informații de mai jos, menit doar pentru a vă reîmprospăta întrucâtva memoria ultimilor 28 de ani. Dacă doriți, vă rog să scrieți la comentarii ceea ce vă amintiți dumneavoastră, pentru a construi o imagine de ansamblu împreună. Mult mai bine, puteți povesti ceea ce vă amintiți cu oameni care văd realitatea românească de astăzi diferit. Dacă sunteți mai în vârstă, excelent ar fi să vorbiți despre cei 28 de ani cu o persoană tânără, care nu are vârsta pentru a-și aminti anumite perioade. Dacă sunteți o persoană mai tânără, ați putea să întrebați o persoană mai în vârstă despre amintirile sale.

Cei mai mulți dintre noi vrem să trăim într-o Românie mai bună. Pentru ca acest lucru să devină realitate, este esențial ca un număr cât mai mare dintre români să înțeleagă în ce punct ne aflăm și cum am ajuns aici.

Iată perioadele, începând din decembrie 1989:

Perioada FSN sau Un nou început… pentru aceiași oameni (decembrie 1989 – noiembrie 1992)

Președinte: Ion Iliescu (decembrie 1989 – mai 1990; mai 1990 – octombrie 1992)

Prim-ministru: Petre Roman (decembrie 1989 – octombrie 1991) Guvernele Roman I, II și III) Printre miniștri se regăseau: Gelu Voican-Voiculescu, Victor Atanasie Stănculescu, Adrian Năstase, Traian Băsescu, Victor Babiuc, Dan-Mircea Popescu, Theodor Stolojan, Bogdan Niculescu-Duvăz, Eugen Dijmărescu, Andrei Pleșu, Mihai Șora.

Prim-ministru: Theodor Stolojan (octombrie 1991 – decembrie 1992) (Guvern FSN cu participarea PNL)

Printre miniștri se regăseauAdrian Năstase, Traian Băsescu, Victor Babiuc, Dan-Mircea Popescu, Mircea Ionescu-Quintus.

Șeful SRI: Virgil Măgureanu (CPUN) (mai 1990 – aprilie 1997)

Procuror șef al DNA: Nu exista DNA.

Media: –

*

Perioada PDSR sau Unora le merge din ce în ce mai bine, celor mai mulți din ce în ce mai rău (noiembrie 1992 – decembrie 1996)

Președinte: Ion Iliescu (octombrie 1992 – noiembrie 1996)

Prim-ministru: Nicolae Văcăroiu (noiembrie 1992 – decembrie 1996)

Printre miniștri se regăseau: Dan-Mircea Popescu, Dan Ioan Popescu, Dan Matei Agathon, Liviu Maior (tatăl viitorului șef SRI), Valer Dorneanu, Doru Ioan Tărăcilă, Teodor Meleșcanu, Valeriu Tabără, Mișu Negrițoiu, Florin Georgescu, Mircea Coșea.

Șeful SRI: Virgil Măgureanu (mai 1990 – aprilie 1997)

Procuror șef al DNA: Nu exista DNA.

Media: 1993 – Este înființată Antena 1, televiziune regională. (Dan Voiculescu, familia Voiculescu)

1994 – Începe să emită Tele 7 abc. (Paul Opriș, Mihai Cârciog, Marcel Avram) Postul se va închide definitiv în 2005.

Decembrie 1995 – Este lansat Pro TV. (Adrian Sârbu).

*

Perioada CDR sau Tot ceea ce a fost bun trebuie să dispară (decembrie 1996 – decembrie 2000)

Președinte: Emil Constantinescu (noiembrie 1996 – decembrie 2000)

Prim-ministru: Victor Ciorbea (decembrie 1996 – aprilie 1998)

Printre miniștri se regăseau: Traian Băsescu, Adrian Severin, Sorin Frunzăverde, Victor Babiuc, Bogdan Niculescu-Duvăz, Alexandru Athanasiu, Călin Popescu-Tăriceanu, Crin Antonescu, Ioan Avram Mureșan, Constantin Dudu Ionescu, Valeriu Stoica, Andrei Marga, Gavril Dejeu, Daniel Dăianu, Andrei Pleșu, Ion Caramitru.

Prim-ministru: Radu Vasile (aprilie 1998 – decembrie 1999)

Printre miniștri se regăseau: Decebal Traian Remeș, Radu Berceanu, mare parte dintre cei menționați mai sus plus reprezentanți ai UDMR (două ministere).

Prim-ministru: Mugur Isărescu (decembrie 1999 – decembrie 2000)

Printre miniștri se regăseau: Petre Roman, Anca Boagiu, Radu Stroe și o parte dintre cei menționați mai sus. UDMR își păstrează cele două ministere.

Șeful SRI: Virgil Măgureanu (mai 1990 – aprilie 1997). Costin Georgescu (PNL) (mai 1997 – decembrie 2000)

Procuror șef al DNA: Nu exista DNA.

Media: –

*

Perioada PSD sau Epoca Partidului Stat (decembrie 2000 – decembrie 2004)

Președinte: Ion Iliescu (decembrie 2000 – decembrie 2004)

Prim-ministru: Adrian Năstase (decembrie 2000 – decembrie 2004)

Printre miniștri se regăseau: Mircea Geoană, Victor Ponta, Șerban Nicolae, Cristian Diaconescu, Gabriel Oprea, Petre Daea, Ecaterina Andronescu, Ilie Sârbu, Dan Ioan Popescu, Dan-Mircea Popescu, Marian Sârbu, Șerban Mihăilescu, Bogdan Niculescu-Duvăz, Miron Mitrea, Ioan Rus, Vasile Dîncu, Dan Nica, Eugen Dijmărescu, Eugen Bejinariu, Rodica Stănoiu, Ioan Mircea Pașcu, Dan Matei-Agathon, Alexandru Athanasiu, Octav Cozmâncă, Răzvan Theodorescu.

Șeful SRI: Alexandru Radu Timofte (PSD) (februarie 2001 – iulie 2006)

Procuror șef al DNA: În aprilie 2002 se înființează „Parchetul Național Anticorupție” – PNA

Procuror șef: Ioan Amarie (aprilie 2002 – august 2005)

Media: Decembrie 2000 – Este lansat postul de televiziune OTV. (Dan Diaconescu) OTV își va înceta emisia în ianuarie 2013.

Octombrie 2001 – Începe să emită postul de știri Realitatea TV. (Întemeiat de Silviu Prigoană. Preluată de Sorin Ovidiu Vântu (2006), apoi de Sebastian Ghiță (2010), urmat de Elan Schwartzenberg (2011) și, în fine, de Cozmin Gușă și Maricel Păcuraru (2013). )

Decembrie 2001 – Este lansat postul de televiziune B1 TV. (Sorin Oancea)

*

Perioada Alianței D.A. „Dreptate și Adevăr” sau Epoca „Soluției imorale” (decembrie 2004 – aprilie 2007)

Președinte: Traian Băsescu (decembrie 2004 – decembrie 2009)

Prim-ministru: Călin Popescu-Tăriceanu (decembrie 2004 – aprilie 2007)

Printre miniștri se regăseau: Adriean Videanu, Anca Boagiu, Vasile Blaga, Sorin Frunzăverde, Radu Berceanu, Gheorghe Flutur, Sulfina Barbu, Cristian David, Teodor Atanasiu, Sebastian Vlădescu, Ionuț Popescu, Mona Muscă, Eugen Nicolăescu, Varujan VosganianBogdan Olteanu, Mihai Voicu, Radu Stroe, Mihai Răzvan Ungureanu, Monica Macovei, Markó Béla, Zsolt Nagy, László Borbély, Codruț ȘereșGeorge Copos.

Șeful SRI: Alexandru Radu Timofte (PSD) (februarie 2001 – iulie 2006). Interimar 2006: Florian Coldea. George Cristian Maior (PSD) (octombrie 2006 – ianuarie 2015)

Procuror șef al DNA: Daniel Morar (august 2005 – mai 2013) La finalul lui 2005, PNA devine DNA – „Departamentul Național Anticorupție”, iar din martie 2006 devine „Direcția Națională Anticorupție”

Media: Iunie 2005 – Este lansat postul de televiziune Antena 3. (Dan Voiculescu, Camelia Voiculescu)

*

Perioada PNL sau Când „Dreptatea” și „Adevărul” au realizat că nu există niciodată suficient pește ca să sature doi lacomi (aprilie 2007 – decembrie 2008)

Președinte: Traian Băsescu (decembrie 2004 – decembrie 2009) (Suspendat 2007)

Prim-ministru: Călin Popescu-Tăriceanu (aprilie 2007 – decembrie 2008)

Printre miniștri se regăseau: Teodor Meleșcanu, Cătălin Predoiu, Tudor Chiuariu, Cristian Adomniței, Mariana Câmpeanu, Paul Păcuraru, Decebal Traian RemeșOvidiu Silaghi, Dacian Cioloș și alți miniștri PNL și UDMR care au făcut parte și din guvernul precedent.

Șeful SRI: George Cristian Maior (PSD) (octombrie 2006 – ianuarie 2015)

Procuror șef al DNA: Daniel Morar (august 2005 – mai 2013)

Media: –

*

Perioada PD-L + PSD+PC sau Putem păcăli poporul chiar și cu abominațiunea aceasta (decembrie 2008 – decembrie 2009)

Președinte: Traian Băsescu (decembrie 2004 – decembrie 2009)

Prim-ministru: Emil Boc (decembrie 2008 – decembrie 2009) (Guvernul Boc I)

Printre miniștri se regăseau: Dan Nica, Ilie Sârbu, Cristian Diaconescu, Marian Sârbu, Gabriel Oprea, Liviu Dragnea, Ecaterina Andronescu, Constantin Niță, Victor Ponta, Mihai Stănișoară, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga, Monica Iacob-Ridzi, Sorina Plăcintă, Elena Udrea, Gabriel Sandu, Gheorghe Pogea, Theodor Paleologu, Cătălin Predoiu.

Șeful SRI: George Cristian Maior (PSD) (octombrie 2006 – ianuarie 2015)

Procuror șef al DNA: Daniel Morar (august 2005 – mai 2013)

Media: August 2009 – Dan Diaconescu lansează DDTV. Postul se va închide în februarie 2014.

*

Perioada PDL sau Pentru ca românii să urască și altceva, nu doar PSD(decembrie 2009 – februarie 2012)

Președinte: Traian Băsescu (decembrie 2009 – decembrie 2014)

Prim-ministru: Emil Boc (decembrie 2009 – februarie 2012) (Guvernul Boc II)

Printre miniștri se regăseau: Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga, Elena Udrea, Sulfina Barbu, Anca Boagiu, Traian Igaș, Daniel Funeriu, Valerian Vreme, Gabriel Sandu, Valeriu Tabără, Ion Ariton, Gheorghe Ialomițianu, Sebastian Lăzăroiu, Teodor Baconschi, Cătălin Predoiu, Leonard Orban, Hunor Kelemen, Attila Cseke, László Borbély, Cristian Diaconescu, Gabriel Oprea.

Prim-ministru: Mihai Răzvan Ungureanu (februarie 2012 – mai 2012)

Printre miniștri se regăseau: Alexandru Nazare, Gabriel Berca, Cătălin Predoiu, Leonard Orban, Hunor Kelemen, Béla Markó, Attila Cseke, László Borbély, Cristian Diaconescu, Gabriel Oprea. (Niciunul dintre greii PD-L din guvernul precedent.)

Șeful SRI: George Cristian Maior (PSD) (octombrie 2006 – ianuarie 2015)

Procuror șef al DNA: Daniel Morar (august 2005 – mai 2013)

Media: Octombrie 2011 – Este înființat canalul România TV. (Sebastian Ghiță)

Martie 2012 – Este înființat postul TV Digi 24. (Zoltan Teszari)

*

Perioada USL sau Marea Uniune Națională împotriva lui Băsescu și a PDL (mai 2012 – decembrie 2014)

Președinte: Traian Băsescu (decembrie 2009 – decembrie 2014) (Suspendat 2012)

Prim-ministru: Victor Ponta (mai 2012 – decembrie 2014) (Guvernele Ponta I, II și III)

Printre miniștri se regăseau: Liviu DragneaDan Nica, Ioan Rus, Mircea Dușa, Constantin Niță, Ioan Mang, Ecaterina Andronescu, Liviu Pop, Vasile Cepoi, Rovana Plumb, Titus Corlățean, Dan Șova, Doina Pană, Eugen Teodorovici, Nicolae Bănicioiu, Raed Arafat, Mona Pivniceru, Robert Cazanciuc, Liviu Voinea, Florin Georgescu, Andrei Gerea, Relu Fenechiu, Andrei Marga, Daniel Chițoiu, Corneliu Dobrițoiu, Mariana Câmpeanu, Ovidiu Silaghi, Cristian David, Puiu Hașotti, Victor Paul Dobre, Radu Stroe, Daniel Barbu, Mihai Voicu, Eduard Hellvig, Daniel Constantin, Maria Grapini. Guvernul Ponta III îi cuprindea printre alții pe: Darius Vâlcov, Ioana Petrescu, Teodor Meleșcanu, Bogdan Aurescu, Gabriel Oprea, Eugen Nicolicea, Hunor Kelemen, Attila Korodi.

Șeful SRI: George Cristian Maior (PSD) (octombrie 2006 – ianuarie 2015)

Procuror șef al DNA: Daniel Morar (august 2005 – mai 2013). Laura Codruța Kövesi (mai 2013 – prezent)

Media: –

*

Perioada PSD-ALDE I sau Apogeul și declinul „Interesului Național”(decembrie 2014 – noiembrie 2015)

Președinte: Klaus Iohannis (2014 – prezent)

Prim-ministru: Victor Ponta (decembrie 2014 – noiembrie 2015)

Printre miniștri se regăseau: Liviu Dragnea, Mihai Tudose, Darius Vâlcov, Sevil Shhaideh, Eugen Teodorovici, Liviu Pop, Rovana Plumb, Nicolae Bănicioiu, Ioan Rus, Robert Cazanciuc, Ioan Vulpescu, Daniel Constantin, Sorin Cîmpeanu, Andrei Gerea, Grațiela Gavrilescu, Gabriel Oprea, Eugen Nicolicea.

Șeful SRI: George Cristian Maior (PSD) (octombrie 2006 – ianuarie 2015). Interimar 2015: Florian Coldea. Eduard Hellvig (PNL) (februarie 2015 – prezent)

Procuror șef al DNA: Laura Codruța Kövesi (mai 2013 – prezent)

Media: –

*

Perioada tehnocraților sau România se poate guverna și fără toți cei de mai sus. Unii ar spune, mult mai bine (noiembrie 2015 – ianuarie 2017)

Președinte: Klaus Iohannis (2014 – prezent)

Prim-ministru: Dacian Cioloș (noiembrie 2015 – ianuarie 2017)

Printre miniștri se regăseau: Costin Grigore Borc, Vasile Dîncu, Dragoș Tudorache, Anca Paliu Dragu, Achim Irimescu, Lazăr Comănescu, Mihnea Motoc, Raluca Alexandra Prună, Cristiana Pașca-Palmer, Marius Raul Bostan, Delia Popescu, Patriciu Achimaș-Cadariu, Vlad Voiculescu, Adrian Curaj, Mircea Dumitru, Claudia Ana Costea, Dragoș Pâslaru, Aura Carmen Răducu, Cristian Ghinea, Dragoș-Cristian Dinu, Dan Marian Costescu, Sorin Bușe, Vlad Alexandrescu, Corina Șuteu, Elisabeta Lipă, Victor Grigorescu, Ciprian Bucur, Dan Stoenescu, Maria Ligor, Violeta Alexandru.

Șeful SRI: Eduard Hellvig (PNL) (februarie 2015 – prezent)

Procuror șef al DNA: Laura Codruța Kövesi (mai 2013 – prezent)

Media: 

*

Perioada PSD-ALDE II sau Imperiul contraatacă (ianuarie 2017 – prezent)

Președinte: Klaus Iohannis (2014 – prezent)

Prim-ministru: Sorin Grindeanu (ianuarie 2017 – iunie 2017)

Printre miniștri se regăseau: Mihai Tudose, Sevil Shhaideh, Petre Daea, Carmen Dan, Lia Olguța Vasilescu, Rovana Plumb, Florin Iordache, Tudorel Toader, Florian Bodog, Pavel Năstase, Ioan Vulpescu, Alexandru Răzvan Cuc, Mircea Titus Dobre, Marius Dunca, Ana Birchall, Daniel Constantin, Teodor Meleșcanu, Grațiela Gavrilescu, Toma Petcu, Viorel Ilie.

Prim-ministru: Mihai Tudose (iunie 2017 – prezent)

Printre miniștri se regăsesc: O parte dintre cei de mai sus plus: Liviu Pop, Adrian Țuțuianu, Ionuț Mișa, Mihai Fifor, Ilan Laufer, Lucian Romașcanu, Marcel Ciolacu, Marius Nica, Gabriel Vlase.

Șeful SRI: Eduard Hellvig (PNL) (februarie 2015 – prezent)

Procuror șef al DNA: Laura Codruța Kövesi (mai 2013 – prezent)

Media: –

*

Textul a fost publicat și aici: https://republica.ro/ce-fel-de-znatie-vrem-sa-fim-inainte-de-a-ne-da-un-raspuns-sa-ne-reamintim-cine-a-avut-puterea-in-ultimii