Skip to content

Tot despre politică

3 Decembrie 2010

În articolul precedent nu am atins două subiecte care merită atenție.

Primul dintre acestea este raportul dintre mediul politic și mass-media. Dacă cineva mai are încă dubii, nu există așa ceva „mass-media independentă”. Ar fi momentul să trecem peste mitul jurnalismului independent și echidistant. La fel cum se întâmplă mai peste tot în lume şi în România media este direct implicată în lupta politică. Orice ziar ai lua în mână, pe orice post de televiziune ai deschide televizorul, la orice oră, este destul de clar că jurnaliștii de acolo se află fie într-o tabără, fie într-alta.  Există și jurnaliști onești, respectabili, care își fac treaba cu profesionalism, care nu sunt vânduţi patronilor la care lucrează. Numai că aceştia sunt, poate ca niciodată în ultimii 20 de ani, în minoritate. Dincolo de un anumit firesc al chipului mediei în contenporaneitate, starea mediei româneşti este cât se poate de îngrijorătoare.

Un al doilea subiect este cel al urii față de clasa politică în ansamblul său, față de un anumit partid sau față de un anumit om politic. Am auzit adesea afirmații precum „toți politicienii sunt astfel”  (de exemplu corupți), „orice numai partidul ăla nu”, „ăla este, are, a făcut, a dres, pentru că așa am auzit de la cineva sau pentru că așa a scris în ziar sau au spus la televizor”. Recunosc, de fiecare dată când aud astfel de opinii, îi suspectez pe cei care le emit nu doar de lipsă de cultură politică, ci pur şi simplu de lipsă de inteligență.

 Nu, nu toţi politicienii sunt la fel. La fel ca în oricare alt domeniu și printre politicieni există oameni de facturi diferite. Mai mult decât atât, prin natura ocupației, tagma „politicienilor” este mai diversă decât oricare alta, comparabilă  în diversitate poate doar cu aceea a celor din media.  De asemenea, e important de menţionat, politicienii români nu pot fi altfel decât poporul din care provin. Sunt de acord cu faptul că, la fel ca și în cazul jurnaliștilor, cei admirabili sunt o minoritate. Dar până la urmă, așa stau lucrurile în societate, cei cu virtuți sunt întotdeauna puțini.

Cum tendința generală este de a neglija doctrinele și, în același timp, de a favoriza votul uninominal, ar fi un lucru firesc pentru alegători să analizeze  fiecare candidat în parte, în loc să reducă totul la  o siglă, care în absenţa oamenilor nu înseamnă nimic.

Oamenii cu un dram de rațiune au înțeles foarte repede că este greșit a generaliza, fie că este vorba de clasa poltică în integralitate, fie că este vorba de un partid. Mulți însă, perseverează în a antipatiza diferite personaje politice, fără a avea o justificare măcar rezonabilă. Înainte de a-ți forma o opinie de neclintit despre un om, ar fi indicat să  știi câte ceva despre acesta. Dacă este vorba de un politician, e de bun simț să-i cunoști măcar în linii generale profilul și să-i fi urmărit cu o minimă preocupare cariera politică, înainte de a te pronunța. Rareori am întâlnit oameni care să depună un minim efort în a cunoaşte un personaj politic, înainte de a se pronunţa decisiv în privinţa acestuia.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: