Skip to content

Sonată pentru un aviator – Tudor Greceanu

15 Octombrie 2011

„E așa de simplu să mori. De ce să te compromiți ca să trăiești?”

Tudor Greceanu

Erich „Bubi” Hartmann, Hans-Joachim Marseille, Ilmari Juutilainen, Hiroyoshi Nishizawa, Ivan Kozhedub, Richard Bong, Alexandru Vraciu, Johnnie Johnson, Pierre Clostermann, Dezső Szentgyörgyi… Foarte probabil că nu ați auzit niciodată aceste nume. Sau poate că ați auzit întâmplător vreunul dintre ele, dar nu mai știți exact în ce context. Nu este nicio problemă, puțini sunt cei care știu că aceste nume aparțin câtorva dintre așii aviatori ai Celui De-al Doilea Război Mondial. Și mai puțini sunt cei care cunosc poveștile acestor eroi.

Să încercăm niște nume care, cel puțin în teorie, ar putea fi mai familiare românilor: Constantin „Bâzu” Cantacuzino, Alexandru Șerbănescu, Ion Milu, Constantin Rozariu, Tudor Greceanu, Ioan Dicezare, Ion Dobran, Horia Agarici… Câțiva dintre așii români ai războiului.

Nu vă țin lecții de istorie. Departe de mine o asemenea intenție. Eu îi cunosc pe toți aceștia încă din copilărie. Sunt vechii mei prieteni și camarazi, alături de care am mii de ore de zbor, în vis…

Unii dintre ei au căzut la datorie în timpul războiului. Așa s-a întâmplat cu Alecu Șerbănescu, liderul către care priveau toți cu admirație, comandantul Grupului 9 Vânătoare. Cuvintele sale „Nu înțeleg ca un inamic, oricât de mare și puternic ar fi, să intre în țara mea ca-n sat fără câini și s-o pustiească. (…) Nu se va putea spune că în România nu a ieșit niciun român în fața americanilor, chiar dacă pierdem bătălia.”  îmi provoacă de fiecare dată când mi le amintesc emoție și deosebită mândrie.

Conduși de Alecu, o mână de oameni au înfruntat inamicul unu contra doi, unu contra trei, contra cinci, nu a contat contra câți. Așa au știut ei să se bată pentru această țară, puțini contra mulți și puternici, și de cele mai multe ori au învins. Într-o astfel de luptă a căzut Alecu, 12 contra nu se mai știe câte Mustanguri americane. Avea 32 de ani. Camarazii nu l-au uitat niciodată și de atunci încoace, orice puștan pasionat de aviație visează ca într-o zi să fie ca el.

Cei mai norocoși au supraviețuit războiului. La scurt timp după, o parte dintre aceștia au fost alungați de pe aceste meleaguri, de către cei care au luat cu forța atunci puterea. Au murit departe de casă, de țara pe care au iubit-o și au apărat-o. Aceasta a fost soarta lui Bâzu Cantacuzino, asul român cu cele mai multe victorii aeriene, cel care îi învârtea pe ruși și pe americani de le făcea nod și îi dădea cap în cap ca în desene animate.

Cei care au rămas în țară, drept răsplată pentru faptele lor de arme, au fost în primă fază dați afară din armată, iar apoi condamnați la ani grei de pușcărie. Închiși de către români, au executat mai mulți ani și poate au fost tratați mai rău decât au fost tratați mulți dintre piloții germani capturați de ruși și închiși în lagărele din Uniunea Sovietică. Asta „a cules” și Tudor Greceanu.

Tudor Greceanu a executat peste 1000(!) de misiuni de luptă, având peste 6000 de ore de zbor în timpul războiului și cel puțin 20 de victorii aeriene (după unele surse 27). A luptat atât pe Frontul de Est cât și pe Frontul de Vest. Palmaresul său excepțional îl plasează între cei mai buni piloți de vânătoare ai Celui De-al Doilea Război Mondial.

După cum vă spuneam mai sus, „recompensă” pentru faptele sale de eroism au fost 15 ani de temniță grea. Anii de detenție au lăsat urme adânci asupra sănătății sale, pierzându-și până la urmă ambele picioare.

Am încercat prin ceea ce am scris aici, să ofer o introducere în context pentru documentarul de mai jos. Vă asigur că merită din plin să-i acordați 45 de minute din viață. Mărturisesc faptul că nu am apreciat în mod deosebit această binecunoscută serie de documentare, intitulată „Memorialul Durerii”. Nu mi-au plăcut multe aspectele legate de realizare și nu numai, lucruri pe care nu le voi discuta acum. Marele merit al Luciei Hossu-Longin este că acest serial documentar există.

Vă rog să-l ascultați pe Tudor Greceanu. Acest om nu este o victimă, așa cum, în mod nefericit și eronat, îmi pare că încearcă să-l prezinte realizatorii documentarului. Învins sau învingător,  Greceanu este unul dintre marii luptători ai acestui neam. Vă rog să vizionați, și veți vedea cu ochii voștri, și veți auzi cu urechile voastre, ce fel de om a fost acest erou.


„E așa de simplu să mori, doamnă. E așa de simplu să mori. De ce să te compromiți ca să trăiești?” Dacă astfel de cuvinte ar veni din gura unui papă-lapte ca mine, poate că nu ar însemna mare lucru. Dar când vin din partea unui om precum acesta, care a înfruntat moartea de atâtea ori…

Mi se întâmplă adesea să mă gândesc la acești oameni și să mă rog la Dumnezeu, nereligios cum sunt, să nu trăiesc o viață fără rost.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: