Skip to content

Despre demisia mea din PSD

5 Iunie 2012

Acum aproape o lună, în prima zi de guvernare a Cabinetului Ponta, îmi anunțam demisia din Partidul Social Democrat. Promiteam atunci câteva explicații.

Sunt un idealist, un naiv. M-au fascinat dintotdeauna benzile desenate și desenele animate cu supereroi. La 27 de ani, îmi închei adesea ziua uitându-mă la Batman, Justice League sau X-Men. În alte seri, prefer să revăd unul dintre filmele lui Frank Capra sau unul dintre westernurile lui Sergio Leone. Au asupra mea un efect terapeutic. În opoziție cu emisiunile politice sau articolele din presă, ele îmi reamintesc că există și o față a umanului care îmi place.

Am crescut cu basme, cu benzi desenate, cu romane istorice și filme alb-negru. Am crescut crezând în anumite valori, cu o anumită imagine asupra vieții, cu o anumită înțelege a felului în care trebuie să fie un om. Destul de târziu am realizat cât de diferită este lumea reală de cea în care am crescut eu.

Nu au fost niciodată țelurile mele „a fi”, „a deveni” sau „a avea”. Încă din copilărie am știut că obiectivul meu este „a face”.  Benzile desenate m-au învățat că supereroii nu și-au dorit să devină supereroi. În fața răului, au ales să facă ceva. Iar ceea ce au făcut, i-a transformat în supereroi.

 „M-am apucat de politică” pentru a face lucruri în care cred, lucuri care să îmbunătățească nu doar viața mea și a apropiaților mei, ci a românilor în general. Am intrat în politică pentru a lupta din interior împotriva unor oameni pe mâinile cărora nu ar fi trebui să cadă destinele acestei țări. Am considerat că prezența mea și a celor asemenea mie are un rol sanitar în sistem. O spun din nou, nu un sistem ticăloșit, ci un sistem de ticăloși.

Am intrat în PSD pentru că multe dintre ideile în care cred sunt caracteristice social-democrației. Spre deosebire de majoritatea indivizilor care populează acest partid, eu chiar am o viziune de centru-stânga. Am intrat în cel mai mare partid din România fiindcă vroiam să trăiesc această experiență, să văd din interior cum funcționează un partid politic. Știam foarte bine cu ce mă voi confrunta când am semnat adeziunea, nu eram nici acum trei ani tocmai o fecioară virgină. M-am înșelat însă sperând că voi găsi în acest partid o mână de oameni alături de care să pot lucra, care să îmi împărtășească măcar câteva dintre idei. M-am simțit de fiecare dată jignit când mi se promiteau funcții sau alte „avantaje” fără ca eu să fii adus măcar vorba despre așa ceva. Am fost în multe momente descumpănit observând că am de-a face, din nou și din nou, cu oameni preocupați doar de propriile interese murdare sau de cele ale grupului din care făceau parte. Mi-am dat seama că astfel de oameni pur și simplu nu erau capabili să înțeleagă ceea ce urmăream eu. Iar atunci când cei mai inteligenți dintre ei au înțeles, am citit disprețul pe chipurile lor. Am plecat din PSD în momentul în care am realizat că dacă voi rămâne membru al unui partid politic nu voi putea duce la îndeplinire ceea ce mi-am propus.

Îi liniștesc astfel pe unii dintre foștii colegi din PSD, nu intenționez să merg la un alt partid. Voi rămâne în afara taberelor politice și nu voi ezita să mă opun oricăreia dintre ele, atunci când voi simți că este necesar. Voi continua, într-o nouă abordare, lupta pe care am purtat-o și până acum. Obiectivul a rămas același.

*

Uneori comentariile sunt mai interesante decât textul:

  1. 5 iunie 2012 12:36 pm

    Stiu ca nu te consoleaza, insa am mai auzit povestea asta de cateva ori, fie pe la sfarsitul anilor 90, fie pe la inceputul anilor 2000. Singura exceptie este, desigur, inceputul anilor 90 – acea perioada “romantica” a politicii. Pe scurt, actuala stare de fapt din lumea politica romanesca este o constanta. Pe de alta parte, m-a mirat sa aflu ca ai fost “descumpănit, observând că am de-a face cu oameni preocupați doar de propriile interese murdare sau de cele ale grupului din care făceau parte”. Este, somehow, naiv, fara sa te superi pe mine. Conform NODEX, “partid” inseamna “grup de oameni cu idei și interese comune”, prin urmare este natural ca oamenii sa fie uniti de interese comune. From what i see, normalul in politica este urmarirea propriului interes, iar daca acest interes coincide cu interesul unui numar foarte mare de oameni, se castiga guvernarea si, implicit, indeplinirea scopului. Problema este, cred, in alta parte: in Romania, populatia se lasa pacalita in mod repetat de minciunile oamenilor politici in ceea ce priveste “interesul”. Sunt prezentate constant alte scopuri decat cele reale, iar acest lucru trece, de fiecare data, netaxat de cetatenii pacaliti. Therefore, afilierea la un partid politic obisnuit sa mimeze un “interes” si sa get away with it de fiecare data nu are cum sa fie un succes. Nimeni nu poate fi interesat sa schimbe o stare de fapt care aduce beneficii grupului. Din cate imi dau eu seama, daca vrei sa-ti pastrezi idealismul, ai doua variante: fie initiezi, alaturi de altii asemenea tie, un nou partid, un nou grup de interese, care sa aiba printre principiile care il uneste acelasi valori (am vazut si ratarea unor asemenea partide, ba chiar am fost parte a unei asemenea ratari), fie stai pe margine si arati permanent cu degetul ipocrizia, poate-poate, in viitor, incepe sa conteze si pentru votant onestitatea partidelor. Cealata optiune este adaptarea si incercarea ramane fidel tie, desi parte a unui grup in care te regasesti doar partial, pe modelul Djuvara (PNL) sau Preda/Paleologu (PDL).

  2. Stefan Cociodar
    6 iunie 2012 2:07 am

    O lună am amânat explicațiile ca să nu scriu prostii și tot prostii am scris. :)) În primul rând, „descumpănit” nu este tocmai termenul pe care îl căutam. M-au surprins două lucruri: gradul de fragmentare în care se află partidul și incapacitatea liderilor locali și naționali de a vedea lucrurile în profunzime. În ce privește gradul de fragmentare, ceea ce am observat eu intră în contradicție cu definiția partidului politic pe care ai amintit-o tu mai sus. PSD nu este un „grup de oameni cu idei și interese comune”, ci un amalgam de interese și idei adesea contrare. Grupuri mici se luptă pentru a pune mâna pe putere în interior, forțele partidului adesea disipându-se la acest nivel. Nu există o viziune comună, chiar și la nivel de lidership nu se cunoaște ideologia de stânga. Cei mai mulți dintre lideri sunt oameni cu viziune de dreapta, mai ales pe zona social-economică. Nu există un potențial de colaborare, membrii sunt înclinați, cu foarte puține excepții, spre conflict. Peste tot plutește, oarecum justificat, o atmosferă de neîncredere. Am sesizat o atitudine negativă, poate chiar de ură la adresa unor lideri marcanți ai partidului. De exemplu am fost martorul unor discuții în organizații din Transilvania, unde se vorbea în așa fel despre Ion Iliescu, încât aveai impresia că te afli într-un sediu PNȚCD prin toamna lui 1996. Nu poți să nu ai momente de tipul – „what the fuck is happening here?!” când observi că lideri locali, și sub conducerea lor organizații întregi, acționează în campanii succesive, cu bună știință, împotriva intereselor partidului. Mă refer, de exemplu, la trântirea unor campanii electorale, finalizate cu scoruri mult sub media națională a partidului, probabil în schimbul unor beneficii economice sau cine știe… Ideea este că plutea în aer mirosul de „bullshit”. Nu în ultimul rând, dacă ai chiar și un dram de viziune, nu poți întreprinde 10 acțiuni din 10, toate doar în interes propriu sau în interesul clicii din care faci parte. (Și când spun clică nu mă refer la partid, ci la grupuri de oameni infuenți care transcend granițele partidului – politicieni, judecători, procurori, ziariști, avocați, doctori, polițiști, oameni de afaceri.) Dacă îți pasă chiar și numai de viitorul tău și al familiei tale, măcar una din 10 trebuie să fie și pentru comunitatea în care trăiești. Altfel se alege praful. Te sui în BMW-ul de 100.000 de coco și nici nu ieși bine pe stradă că te halește cast-ul din Jurassic Park. Și ar mai fi ceva. Ce fel de politicieni sunt aceia care preiau puterea într-un context nesperat, se fac de tot rahatul încă din prima săptămână de guvernare și perseverează în același mod având în față atât alegerile locale, cât și pe cele generale? În plus, cum poți să faci în văzul lumii exact acele lucruri pe care le crititcai cu vehemență, cu doar o lună în urmă, la cei care se aflau atunci la putere? E vorba de o lună, nu de ani, are scurtă memoria „pulimea” dar oare chiar atât de scurtă? Iar dacă prostia și ticăloșia se îngemănează atât de armonios în personalitățile lor politice, cum dracu’ de mai fac încă parte din specia umană? Nu cred că apariția de noi partide poate constitui o soluție pentru starea mizeră în care ne aflăm. Iar la momentul acesta, nu cred că pot face lucruri bune din interiorul unuia dintre cele 3 partide care contează. Azi îl vedeam pe Boc în centrul Clujului dând mâna cu taximetriștii și mi-am dat seama încă o dată de diferențele fundamentale dintre mine și cei ca el. Mie mi-ar fi fost rușine în locul lui, deci nu sunt politician. Nu-mi rămâne decât sâ scriu și să vorbesc de pe margine. Dincolo de asta, mă gândesc să bat liceele și facultățile țării, cu scopul de a mări gradul de cultură civică și politică în rândul tinerilor. Acesta este unul dintre noile mele proiecte, însă mi-e teamă că nu voi găsi nicăieri sprijin pentru a-l pune în practică.

Anunțuri
12 comentarii leave one →
  1. 5 Iunie 2012 12:36 pm

    Stiu ca nu te consoleaza, insa am mai auzit povestea asta de cateva ori, fie pe la sfarsitul anilor 90, fie pe la inceputul anilor 2000. Singura exceptie este, desigur, inceputul anilor 90 – acea perioada „romantica” a politicii. Pe scurt, actuala stare de fapt din lumea politica romanesca este o constanta.

    Pe de alta parte, m-a mirat sa aflu ca ai fost „descumpănit, observând că am de-a face cu oameni preocupați doar de propriile interese murdare sau de cele ale grupului din care făceau parte”. Este, somehow, naiv, fara sa te superi pe mine. Conform NODEX, „partid” inseamna „grup de oameni cu idei și interese comune”, prin urmare este natural ca oamenii sa fie uniti de interese comune.

    From what i see, normalul in politica este urmarirea propriului interes, iar daca acest interes coincide cu interesul unui numar foarte mare de oameni, se castiga guvernarea si, implicit, indeplinirea scopului.

    Problema este, cred, in alta parte: in Romania, populatia se lasa pacalita in mod repetat de minciunile oamenilor politici in ceea ce priveste „interesul”. Sunt prezentate constant alte scopuri decat cele reale, iar acest lucru trece, de fiecare data, netaxat de cetatenii pacaliti.

    Therefore, afilierea la un partid politic obisnuit sa mimeze un „interes” si sa get away with it de fiecare data nu are cum sa fie un succes. Nimeni nu poate fi interesat sa schimbe o stare de fapt care aduce beneficii grupului.

    Din cate imi dau eu seama, daca vrei sa-ti pastrezi idealismul, ai doua variante: fie initiezi, alaturi de altii asemenea tie, un nou partid, un nou grup de interese, care sa aiba printre principiile care il uneste acelasi valori (am vazut si ratarea unor asemenea partide, ba chiar am fost parte a unei asemenea ratari), fie stai pe margine si arati permanent cu degetul ipocrizia, poate-poate, in viitor, incepe sa conteze si pentru votant onestitatea partidelor.

    Cealata optiune este adaptarea si incercarea ramane fidel tie, desi parte a unui grup in care te regasesti doar partial, pe modelul Djuvara (PNL) sau Preda/Paleologu (PDL).

  2. Stefan Cociodar permalink*
    6 Iunie 2012 2:07 am

    O lună am amânat explicațiile ca să nu scriu prostii și tot prostii am scris. :)) În primul rând, „descumpănit” nu este tocmai termenul pe care îl căutam. M-au surprins două lucruri: gradul de fragmentare în care se află partidul și incapacitatea liderilor locali și naționali de a vedea lucrurile în profunzime.

    În ce privește gradul de fragmentare, ceea ce am observat eu intră în contradicție cu definiția partidului politic pe care ai amintit-o tu mai sus. PSD nu este un „grup de oameni cu idei și interese comune”, ci un amalgam de interese și idei adesea contrare. Grupuri mici se luptă pentru a pune mâna pe putere în interior, forțele partidului adesea disipându-se la acest nivel. Nu există o viziune comună, chiar și la nivel de lidership nu se cunoaște ideologia de stânga. Cei mai mulți dintre lideri sunt oameni cu viziune de dreapta, mai ales pe zona social-economică. Nu există un potențial de colaborare, membrii sunt înclinați, cu foarte puține excepții, spre conflict. Peste tot plutește, oarecum justificat, o atmosferă de neîncredere. Am sesizat o atitudine negativă, poate chiar de ură la adresa unor lideri marcanți ai partidului. De exemplu am fost martorul unor discuții în organizații din Transilvania, unde se vorbea în așa fel despre Ion Iliescu, încât aveai impresia că te afli într-un sediu PNȚCD prin toamna lui 1996.

    Nu poți să nu ai momente de tipul – „what the fuck is happening here?!” când observi că lideri locali, și sub conducerea lor organizații întregi, acționează în campanii succesive, cu bună știință, împotriva intereselor partidului. Mă refer, de exemplu, la trântirea unor campanii electorale, finalizate cu scoruri mult sub media națională a partidului, probabil în schimbul unor beneficii economice sau cine știe… Ideea este că plutea în aer mirosul de „bullshit”.

    Nu în ultimul rând, dacă ai chiar și un dram de viziune, nu poți întreprinde 10 acțiuni din 10, toate doar în interes propriu sau în interesul clicii din care faci parte. (Și când spun clică nu mă refer la partid, ci la grupuri de oameni infuenți care transcend granițele partidului – politicieni, judecători, procurori, ziariști, avocați, doctori, polițiști, oameni de afaceri.) Dacă îți pasă chiar și numai de viitorul tău și al familiei tale, măcar una din 10 trebuie să fie și pentru comunitatea în care trăiești. Altfel se alege praful. Te sui în BMW-ul de 100.000 de coco și nici nu ieși bine pe stradă că te halește cast-ul din Jurassic Park.

    Și ar mai fi ceva. Ce fel de politicieni sunt aceia care preiau puterea într-un context nesperat, se fac de tot rahatul încă din prima săptămână de guvernare și perseverează în același mod având în față atât alegerile locale, cât și pe cele generale? În plus, cum poți să faci în văzul lumii exact acele lucruri pe care le crititcai cu vehemență, cu doar o lună în urmă, la cei care se aflau atunci la putere? E vorba de o lună, nu de ani, are scurtă memoria „pulimea” dar oare chiar atât de scurtă? Iar dacă prostia și ticăloșia se îngemănează atât de armonios în personalitățile lor politice, cum dracu’ de mai fac încă parte din specia umană?

    Nu cred că apariția de noi partide poate constitui o soluție pentru starea mizeră în care ne aflăm. Iar la momentul acesta, nu cred că pot face lucruri bune din interiorul unuia dintre cele 3 partide care contează. Azi îl vedeam pe Boc în centrul Clujului dând mâna cu taximetriștii și mi-am dat seama încă o dată de diferențele fundamentale dintre mine și cei ca el. Mie mi-ar fi fost rușine în locul lui, deci nu sunt politician.

    Nu-mi rămâne decât sâ scriu și să vorbesc de pe margine. Dincolo de asta, mă gândesc să bat liceele și facultățile țării, cu scopul de a mări gradul de cultură civică și politică în rândul tinerilor. Acesta este unul dintre noile mele proiecte, însă mi-e teamă că nu voi găsi nicăieri sprijin pentru a-l pune în practică.

    • Cornel MD permalink
      10 Iunie 2012 11:09 am

      Da-mi voie sa iti spun : felicitari ! Bafta pe mai departe !
      Proiectul de a mari gradul de cultura civica & politica este ambitios si il consider de mare ajutor pentru generatia actuala. Dar si pentru generatiile vechi , anchilozate in gandire.
      Percep proiectul , cu adevarat o mare provocare ! multumesc.
      Succes ! Cornel MD

      • Stefan Cociodar permalink*
        13 Iunie 2012 3:40 pm

        Mulțumesc! Inițial comentariul a intrat la spam, de aceea nu l-am văzut până astăzi. De acum încolo, orice comentariu de pe adresa aceasta de e-mail va fi vizibil automat. Mă voi strădui să pun acest proiect în practică cât mai curând, sper începând din toamnă. Vă mai aștept pe blog, domnule Cornel! 🙂

  3. 6 Iunie 2012 8:11 am

    Sa-mi fie cu iertare, dar am facut nitel pe prostul, doar-doar de aflu si eu, si restul celor care te citesc, de ce pleaca un om cu creierul la el dintr-un partid mare si puternic.

    Acum e clar, iar la aceasta claritate nu prea am ce sa mai comentez.

    La fel de clar e „status quo”-ul din partide.

    As avea insa un comentariu apropos de traznaile facute de guvernarea USL din ultima luna si jumatate: oamenii politici au inteles cum functioneaza indiferenta si uitarea votantului. De unde si actiunile lor.

    Eu insist, de vreo 6-7 ani incoace, ca doua partide noi, corect imbracate ideologic, au foarte multe sanse. Din ce in ce mai multe sanse. But we shall see.

    Partidulete de dreapta au aparut si, sigur-sigur, vor mai aparea, iar unul dintre ele o sa creasca cu siguranta. Poate Noua Republica, poate miscarea lui MRU, poate altul.

    In schimb, nu vad nici o coagulare politica la stanga. Tot astept ca Ernu, Rogozanu si toti ceilalti critic-atacanti sa nasca partidul ala de stanga autentic, insa nimic. Singurul new entry e odiosenia aia de UNPR.

    Poate noteazi asta pe lista de „to do”. 😛

  4. Vali permalink
    7 Iunie 2012 4:21 am

    Ai confirmat ce era deja confirmat.

  5. Stefan Cociodar permalink*
    8 Iunie 2012 2:58 pm

    Așa este, adesea le spun celor din jur, indiferența oamenilor față de politică este de fiecare dată în avantajul politicienilor. Dar sunt greu de convins, lumea nu poate fi altfel împărțită decât în lupi și oi.

    Noua Republică, Mișcarea Populară, MRU și ungurenii săi, după cum bine știi, toate au aceeași menire, schimbarea la față a PDL-ului detestat de o mare parte a populației. Din păcate, în noua grupare de centru-dreapta vor fi aceeași oameni, același tip de oameni, aceleași interese, aceeași atitudine. Iar o parte a populației va fi din nou păcălită.

    Am intrat de curând în contact cu cei de la CriticAtac, nu am încă o părere formată despre ei. Timpul îmi/ne va spune. Le-am propus să scriu la ei, par a fi deschiși la propunearea mea.

    UNPR nu merită discuție. Slavă cerului, vor dispărea ca formațiune cel târziu după parlamentare. Am un prieten acolo, e un tip admirabil, sper ca zeul politicii să fie blând cu el.

    În privința inițiativei de stânga, trebuie să mai discutăm. 🙂 Eu aduc mingea, tu vii cu jocul de picioare, dar de unde echipă?

    • 7 Noiembrie 2014 9:23 am

      Ce interesant este atunci cand poti verifica in viata cum s-au adeverit sau nu previziunile. UNPR exista bine mersi, ba chiar aliat cu PRM :).
      Dar este util de retinut ca oamenii uita multe atunci cand acestea nu li se reamintesc in tehnica picaturii chinezesti. Ba chiar se pot crea si „amintiri ” pe care nu le-au trait.

      • Stefan Cociodar permalink*
        8 Noiembrie 2014 2:39 am

        UNPR e bine mersi pentru că este încă necesar. E un fel de filtru pentru PSD, atunci când mizeria e prea mare până și pentru ei. Dar electoral nu prea există. Presupun că-l vor mai folosi, cel puțin până în 2016…

  6. 8 Iunie 2012 3:27 pm

    Sunt curios de ce CriticAtac-ul ramane sa chibiteze de pe marginea terenului. O sa-l intreb pe Costi daca ma mai intersectez cu el la urmatoarea „revolutie”.

    Cred ca e o problema de cash, pentru ca initierea unui centru ideologic de stanga, loc de pelerinaj al cuvantului pentru intelectualul roman „gauche-ist”, este mult mai ieftin si mai comod decat batutul din parta in poarta prin satul national.

    Politica e grea si scumpa, iar echipa are nevoie de finantare. Din pacate, e prea plina de gigibecali, georgicoposi si cristiborci lumea asta.

  7. Stefan Cociodar permalink*
    8 Iunie 2012 4:05 pm

    Habar nu am dacă au avut vreodată măcar intenția… E foarte dificil ca un astfel de proiect să reușească. Mai mult decât atât, la momentul reușitei sunt șanse mari să arate precum ceea ce va înlocui. Întotdeauna e vorba (și) de bani… Eu nu îl cunosc personal pe Costi Rogozanu. Sunt curios ce-ți va răspunde. 🙂

    Eu mă gândesc să-l cooptez pe Gigi. Am să-i spun că Mihai VIteazul, boier de boier, a fost de fapt de stânga și nu i-a legat niciodată pe țărani de pământ. Și că a ținut cu Steaua, nu cu echipa Craiovei. :))

  8. 8 Iunie 2012 4:06 pm

    =)))))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: