Skip to content

Mișcarea Papiotelor

19 Iunie 2012

O parte dintre voi mă veți înjura pentru ceea ce voi scrie. Ei bine, nu vă sfiiți, o puteți face și în scris.

Am în fața ochilor imaginea lui Ion Rațiu, în Piața Universității, în 1990. Cu papion și sacou albastru, înconjurat de oameni cenușii, arăta și vorbea precum era, un om venit dintr-o altă lume, diferită de România de atunci, diferită și de România de astăzi.

Deși l-am admirat pe Ion Rațiu pentru anumite calități pe care le-a avut, nu am putut să nu remarc și lipsa lui de fler politic. Pur și simplu nu a fost capabil să înțeleagă țara în care se întorsese după zeci de ani.

Asemenea lui, mulți intelectuali care trăiesc zi de zi în România, nu înțeleg ceea ce se întâmplă în această țară și nu au înțeles mai nimic din ceea ce s-a întâmplat aici în ultimele decenii. Spre deosebire de Ion Rațiu, toți aceștia nu au scuza decadelor petrecute în străinătate.

Pot fi doar parțial de acord cu mesajul transmis de către „Mișcarea Papioanelor”. Oamenii aceștia fie nu înțeleg, fie simulează că nu înțeleg ce are de fapt USL-ul cu Patapievici. La fel cum domnul Patapievici se preface că nu înțelege de ce este antipatizat de o bună parte a populației. Fiindcă dacă într-adevăr nu înțelege, atunci îmi pare rău, dar domnul Patapievici este cam prost.

O parte a românilor și-a pierdut respectul față de Horia-Roman Patapievici atunci când acesta s-a îmbolnăvit de „păunită”. Da, ați ghicit, numele acestei afecțiuni vine de la Adrian Păunescu. Și presupun că admiratorii președintelui ICR cunosc bine afecțiunea de care suferea poetul trecut în neființă. Doar că, moralitatea fiind și ea supusă relativității, ceea ce au condamnat cu vehemență la Păunescu, acești oameni trec cu ușurință cu vederea în cazul unor personaje precum Tismăneanu, Cărtărescu, Liiceanu sau Patapievici.

Dacă domnul Patapievici rămânea în afara luptei politice, astăzi probabil că era apreciat de toți românii. Dar a decis să coboare în hazna, considerând că papionul îl va apăra de rahat. Ei bine, nu l-a apărat nici de rahat, nici de scuipat.

Ai scris împotriva opoziției în timp ce ai deținut o funcție publică, așteaptă-te la un răspuns pe măsură când se va schimba puterea. Așteaptă-te la ură din partea unei părți a populației, cea care a avut cel mai mult de suferit sub fosta guvernare și care te asociază cu aceasta. Dacă ai onoare, dă-ți demisia. Iar dacă nu ai onoare, fă-o măcar din inteligență, pentru a nu ajunge în situații umilitoare. Mang și prietenii săi sigur nu te vor menaja pentru că ai scris 1000 de cărți, fie ele toate din capul tău.

Manolescu, Caramitru, Țopescu, Diaconu, Nicolaescu, Păunescu, Patapievici și mulți alții, cu diferențele semnificative dintre ei, ar fi fost admirați și iubiți de români dacă ar fi stat departe de politică. Au ales însă să se murdărească,  să nu-și respecte munca și reușitele remarcabile în domeniile care i-au consacrat.  Pe toți i-a trădat caracterul, și într-o anumită măsură, inteligența.

Cred că Insitutul Cultural Român ar trebui să rămână sub tutela Președinției. Cred că este mult loc de mai bine în activitatea sa. Cred că ar trebui să aibă o conducere independentă din punct de vedere politic, lucru care nu s-a întâmplat până acum, și care, din păcate, nu cred că se va întâmpla nici în viitor.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: