Skip to content

Jurnal din țara orbilor

9 Iulie 2012

Totul este putred aici. Pe orice pui mâna, observi numaidecât că se află în descompunere. Mirosul specific – stătut, umed, pestilențial, plutește peste tot în aer.

Majoritatea locuitorilor sunt orbi. Această trăsătură, alături de un simț olfactiv slab dezvoltat, le permite  să trăiască într-un mediu de nesuportat pentru alte ființe umane. O mică parte dintre ei sunt doar chiori, văd lumea înconjurătoare printr-o ceață deasă. Vederea, chiar și în aceste condiții, ar putea fi considerată un avantaj, dar în această țară este mai bine să nu vezi deloc.

Nimeni nu știe exact când a început degradarea. Ar putea fi vorba de zeci de ani, ar putea fi vorba de sute. Cei tineri nu au cunoscut altceva, iar cei bătrâni nu își pot aduce aminte. Pe lângă oribire și mirosul slab, locuitorii suferă de o formă de amnezie.

În țara orbilor și a chiorilor cel mai înspăimântător lucru este liniștea. După o lungă perioadă în care legile au avut un caracter facultativ, au fost toate aborgate.  Prin urmare, orbii și chiorii pot fura nestingheriți unii de la alții. Cei din urmă se află într-un aparent ușor avantaj. Problema lor este că nu se pot apăra atunci când sunt furați. Dacă îndrăznesc a se împotrivi furtului, li se scot ochii. Din acest motiv, cei mai mulți dintre chiori se prefac a fi orbi.

Nu s-a renunțat doar la lege. Pentru că orbii nu o vedeau cu ochi buni, iar chiorii o vedeau doar atunci și acolo unde le convenea, s-a renunțat și la moralitate. Argumentul: „Viața e grea, iar moralitatea este aici mai mult decât oriunde o piedică în calea supraviețuirii.”

Somnul rațiunii este în acest loc o perpetuă hibernare. Iar perpetua hibernare este garanția unei clase conducătoare nu doar monstruoasă, ci și imposibil de înlăturat.

Reprezentanții acesteia se numesc „orbeți” și provin doar din rândul orbilor. Pornind de la idei străine, pe care nici cei mai luminați dintre ei nu par a le înțelege, s-au împărțit în grupări rivale – „orbeții de dreapta” și „orbeții de stânga”.

Lupta politică este crâncenă, nu cunoaște menajamente. Câștigătorii iau totul. Învinșii sunt obligați să își recunoască înfrângerea sau sunt uciși. Obiceiul cel mai răspândit este trădarea. Un orbete de dreapta poate oricând să treacă la stânga și invers.

La anumite intervale de timp, orbeții organizează alegeri. Pare a fi doar un prilej de încăierare, de eliminare a adversarilor. În perioada premergătoare votului, cei mai iscusiți dintre ei se adresează maselor, încercând a le transmite acestora ceea ce vor să audă. Vorbesc mult și tare, fac nenumărate promisiuni, îndeamnă la ură. Orbetele suprem este acela care se dovedește a fi cel mai capabil de a transforma orice adevăr în miniciună și orice minciună în adevăr. La semnalul său, se trece de la violența verbală la cea fizică. Până la momentul scrutinului, una dintre părți este practic eliminată.

Învingătorii dobândesc dreptul de a fi cărați în spate de către populație. Orbii se supun fără a crea probleme. O bună parte dintre ei nici măcar nu realizează că sunt încălecați. Restul se lasă fie din teamă, fie din convingerea că așa este firesc, fie în speranța că vor deveni și ei într-o zi orbeți. Chiorii fac însă uneori greșeala de a se împotrivi. Din acest motiv, înainte de a-i încăleca, orbeții obișnuiesc să le bage degetele în ochi.

Învinșii se refugiază sub pământ, de unde pun la cale revolte împotriva celor care dețin puterea. Pot trăi în astfel de locuri perioade îndelungate, hrănindu-se cu propriile dejecții. Nu de puține ori, se atacă și se mănâncă între ei. În urma acestui comportament, au căpătat un miros specific, pe care orbii și chiorii par a nu-l percepe, probabil tot din cauza simțului olfactiv subdezvoltat.

Orbeții depun eforturi semnificative pentru a se asigura că dețin controlul asupra mijloacelor de comunicare în masă. Din acest motiv, în slujba lor, însărcinați cu propaganda și manipularea, se află „chioții”. Numele acestora vine de la sunetele ascuțite pe care involuntar le emit în încercările de a fi convingători. Deși în anumite momente lasă impresia că ar proveni din rândul chiorilor, la fel ca și orbeții, chioții sunt orbi. Orice chior depistat în rândul lor este ucis pe loc și apoi devorat. Deoarece populația îi ascultă orbește, serviciul chioților este considerat de către orbeți ca fiind indispensabil.

În curând vor avea loc noi alegeri. Orbeții și chioții de stânga promit populației că tot ce se va fura de acum încolo, va fi împărțit în mod egal tuturor. Orbeții și chioții de dreapta promit că statul nu va mai interveni să-și ia partea din ceea ce se fură. Cu fiecare zi care trece, devine din ce în ce mai evident că ambele tabere plănuiesc să-i extermine pe chiori. Scopul final pare a fi acela ca nimeni să nu mai vadă nimic, niciodată.

Recent am descoperit o plăcuță pe care încă se mai poate citi scrisul. Pare a scrie „România”.

Luni, 9 iulie 2012

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Goglea Bogdan permalink
    9 Iulie 2012 11:15 am

    Da….cine a zis ca visele sumbre nu pot deveni realitate? De mult am avut un vis in care traiam intr-o perdea de ceata deasa,intr-un univers vernian combinat cu „Underground”-ul lui Kusturica,dar nu mi-am inchipuit nici o clipa ca ar putea fi chiar tara mea…Din pacate am ajuns sa traim pe un taram de basm secat de regi malefici unde aerul devine din ce in ce mai greu de respirat si unde astepti cu sufletul la gura ca animale subpamantene si hidoase sa iti sara la beregata! Pacat ca nu exista nici un fel de fratie sau nici un fel de inel pe care daca il aruncam sa ne putem salva! Imi aduc aminte prin anii 90 de un om de afaceri italian care a vizitat tara noastra (din pacate nu ii mai retin numele) si care a spus:”La voi si copacii sunt gri!”

  2. Stefan Cociodar permalink*
    9 Iulie 2012 5:15 pm

    Visele negre pot deveni cu destulă ușurință realitate, cele frumoase mai greu. Nici eu nu-mi aduc aminte cum îl chema pe italian, dar în orice caz, decorul a rămas gri, minus câteva „păduri de copaci”. Va trebui să inventăm o Frăție a Inelului…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: