Skip to content

Scrisoare către oameni mici

31 Iulie 2012

Domnule președinte Traian Băsescu, doresc să vă înștiințez că am votat la referendum. Mi-am exercitat acest drept și de această dată, așa cum mi l-am exercitat de fiecare dată, de când am împlinit vârsta necesară de 18 ani.

Am votat știind foarte bine că astfel voi contribui la realizarea pragului electoral, și prin aceasta, la demiterea dumneavoastră. Sunteți un președinte de care nu mă simt reprezentat, de care nu m-am simțit niciodată reprezentat și pe care nu l-am votat niciodată. Iar dacă voi considera vreodată că este cazul să nu-mi exercit dreptul de a vota, cu siguranță nu o voi face la îndemnul dumneavoastră sau la îndemnul unor politicieni și „jurnaliști” cum sunt cei care vă sprijină pe dumneavoastră. Vă mai aduc la cunoștință, domnule președinte, că nu mă număr printre cei care vă urăsc. Mă număr însă printre cei care sunt conștienți de relele pe care dumneavoastră și oamenii dumneavoastră le-ați cauzat acestei țări și printre cei care vă solicită să vă dați demisia din funcția de președinte al României!

Domnule prim-ministru Victor Ponta, doresc să vă înștiințez că mă număr printre cei 11% care au pus ștampila pe NU, după ce am ezitat până în ultima clipă să mă prezint la referendum.  Am votat NU, pentru că nici dumneavoastră NU mă reprezentați, domnule Ponta! NU mă număr printre cei pe care i-ați convins cu minciunile dumneavoastră! NU doresc ca dumneavoastră și cei din tabăra dumneavoastră să dețineți toată puterea în această țară! NU sunteți cu nimic mai buni decât Băsescu și ai săi! NU voi vota cu USL și NU voi sprijini în niciun fel demersurile dumneavoastră imorale și nedemocratice!

Domnule Victor Ponta, știu că ați plagiat în lucrarea dumneavoastră de doctorat, știu că ați mințit despre acest lucru și despre multe altele, știu că ați călcat în picioare fragila democrație din România în lupta dumneavoastră lipsită de scrupule cu Traian Băsescu. Pe mine nu mă puteți păcăli, domnule Ponta, singura motivație aflată în spatele acțiunilor dumneavoastră murdare este setea dumneavoastră și a celor din jurul dumneavoastră pentru putere și pentru avuție. Aceeași care îi motivează în fiecare dintre acțiunile lor și pe adversarii dumneavoastră, în frunte cu Traian Băsescu. Din toate aceste motive, vă cer să vă prezentați demisia din funcția de prim-ministru al României și sper să aveți inteligența, fiindcă decența îmi este clar că nu o aveți, de a vă retrage definitiv din politică alături de Traian Băsescu!

Domnule președinte interimar Crin Antonescu, doresc să vă înștiințez că mă număr printre cei care v-au votat în 2009, iar acum regretă acest lucru. Regret că atunci când am avut de ales între dumneavoastră, Traian Băsescu și Mircea Geoană, nu am votat în alb, așa cum am făcut în multe alte ocazii, inclusiv în turul doi al alegerilor prezidențiale din acel an. Vă aduc la cunoștință că nu sunteți câtuși de puțin diferit ca om politic de Traian Băsescu, iar cuvântul dumneavoastră valorează pentru mine la fel de mult cât valorează și cuvântul dumnealui. Vă cer să respectați ceea ce ați spus în Parlamentul României și ați repetat în mai multe rânduri, în speranța că astfel veți mai atrage câțiva naivi la vot! Aștept anunțul dumneavoastră în urma căruia vă veți retrage definitiv din politică!

Domnilor „jurnaliști” aflați în serviciul celor două tabere, „stimați reprezentanți ai societății civile și formatori de opinie”,   vă avertizez că manipularea ordinară, propaganda josnică și minciuna sfruntată se vor întoarce într-o zi împotriva dumneavoastră! Cu fiecare cuvânt care vă iese din gură mă jigniți, îi jigniți pe toți cetățenii acestei țări, pe care în realitate nu dați nici doi bani. Dumneavoastră nu vă pot cere nimic. Democrația de care profitați și vă bateți joc vă garantează dreptul la liberă exprimare. Dar timpul lucrează împotriva dumneavoastră, iar oamenii vor realiza că nu sunteți nicidecum niște „câini de pază ai democrației”, ci niște fiare turbate asmuțite împotriva poporului și a democrației pe care ar trebui să o apărați!

*

În toamna lui 2004, l-am creditat pe Traian Băsescu cu un singur lucru: dacă va ajunge președinte, peste România nu se va așterne liniștea.  Și, într-adevăr, în timpul mandatelor sale, în această țară a orbilor, fărădelegile nu s-au mai comis ca altădată, mai mult în liniște. Fie că a intenționat acest lucru, fie că nu, lupta politică dură și permanentă pe care a generat-o, i-a ajutat pe români să înțeleagă cu cine și cu ce au de-a face. Iar acesta este marele merit al președintelui Traian Băsescu.

Chiar dacă a supraviețuit referendumului, epoca Băsescu se află la final. În urma ei rămâne într-adevăr o falie, dar nu acea falie despre care președintele a vorbit zilele acestea – una între „băsiști și comuniști”, între „pedeliști și useliști” – ci una între oamenii care s-au săturat să trăiască în mizerie și cei care îi țin de douăzeci și doi de ani în mizerie. Băsescu, Ponta, Antonescu, cei din jurul lor, asemenea lor, niște oameni mici, a căror vreme se apropie de sfârșit.

Anunțuri
34 comentarii leave one →
  1. mario permalink
    31 Iulie 2012 3:52 pm

    Frumos scris si exprimat!
    Epoca Basescu oricum se afla la final (cu sau fara validarea referendumului este oricum spre finalul ultimului mandat), dar cine va continua lucrurile daca din schema dispar oamenii astia mici pe care ii numesti tu in postare? As fi mers la referendum cu toata increderea daca as fi vazut un posibil presedinte, altul decat mascotele de acum din politica.
    Poate ma lamuresti si pe mine cine este urmatorul sau cine sunt cei dintre care sa-l alegem cand s-o sfarsii vremea asta de care vorbesti tu.
    Sau asteptam sa se nasca? 🙂

    • Stefan Cociodar permalink*
      1 August 2012 12:39 am

      Mulțumesc!

      Alți oameni. Tu, eu, domnul de mai jos, vecinul, colegul de la serviciu. Colegii mei de exemplu, sunt niște oameni minunați și foarte bine pregătiți. Dacă nu mă crezi, întreabă-i pe studenți. Dar nu în perioada restanțelor, răspunsurile nu ar fi tocmai corecte. 🙂

      Lăsând gluma la o parte, România are resursa necesară de politicieni (mai) buni. Este adevărat, nu sunt și probabil că nu vor fi niciodată atât de mulți câți ar fi necesari, dar este fără îndoială loc de mai bine. Am speranța că prin mai multă cultură politică, mai multă cultură civică, lucrurile se vor îmbunătăți. Cheia este la popor. Poporul nu este obligat să aleagă între două sau mai multe rele, trebuie doar să aleagă DES. Politicienii trebuie schimbați des, iar cei de mai sus sunt un exemplu în acest sens.

  2. 31 Iulie 2012 4:58 pm

    Nice one.

    Ma intreb, totusi, cate d-astea am scris si eu in ultimii 6-7 ani. 🙂

    • Stefan Cociodar permalink*
      31 Iulie 2012 11:53 pm

      Multe, cred. Aștept să le citesc pe următoarele! 🙂 Sunt necesare.

      • Stefan Cociodar permalink*
        31 Iulie 2012 11:54 pm

        Era să uit. Mulțumesc! 🙂

  3. alexandra permalink
    31 Iulie 2012 5:56 pm

    Stimate Domnule,
    Imi doresc ca aceasta scrisoare sa depaseasca granitele Facebook-ului (deoarece eu acolo am citit-o) si sa ajunga in presa. Va multumesc pentru aceasta scrisoare intrucat consider ca ea reprezinta gandurile a cel putin 90% din populatia Romaniei (daca tot se vorbeste de si in procente).

    • Stefan Cociodar permalink*
      31 Iulie 2012 11:49 pm

      Mulțumesc frumos! Ar fi frumos să reprezinte chiar și gândurile a 11% din populație…

      Este puțin probabil ca acest text să ajungă în presă. Iar apoi, care presă?… Nu prea a mai rămas mare lucru din ea.

  4. oscar permalink
    31 Iulie 2012 5:57 pm

    Pai, ce sa zic? Te pricepi ca un om mare la oamenii mici, dupa cit de priceput ai votat de fiecare data; Din compunerea de mai sus inteleg ‘ca cam’ toti de jignesc si esti suparat rau de tot pe toti, da’ pa tine te placi chiar daca capacitatile tale(declarate) de introspectie te fac sa nu vezi nici o diferenta intre Basescu si domnul Antonescu.
    Esti sigur ca ai drept de vot; Da’ capacitate ai?

    • Stefan Cociodar permalink*
      31 Iulie 2012 11:33 pm

      Doar drept. Dar am auzit că se găsește și capacitate, pe sub mână…

      • Stefan Cociodar permalink*
        31 Iulie 2012 11:45 pm

        Mă jignesc (prea) mulți, nu toți. Unii dintre ei, de exemplu dumneavoastră, chiar la mine „acasă”, pe blog.

        Putem să facem un studiu comparativ, să vedem care cum am votat și să tragem niște concluzii.

        Văd o mulțime de diferențe între „Băsescu și domnul Antonescu”, în bine și în rău. Văd și asemănările între ei.

        Vă mulțumesc pentru că mi-ați citit compunerea și vă asigur că sunt deschis oricând la critici, ba chiar le prefer laudelor. Am însă rugămintea să o faceți într-un mod politicos. Dacă mai doriți, vă mai aștept!

  5. 31 Iulie 2012 7:06 pm

    Un punct de vedere pe care aşteptam să-l citesc de ceva (multă) vreme 🙂 Mai ales de la o persoană care a putut să o facă moderat – dat fiind faptul că este un subiect cam delicat. Dacă nu ai fi prezentat situaţia precum ai făcut-o, s-ar fi putut ajunge la un „cu ăla nu vrei, nici cu ălalalt, da’ atunci cu cine vrei, că văd că nici care nu-ţi place”. Aşa că bravo 🙂

    • Stefan Cociodar permalink*
      31 Iulie 2012 11:30 pm

      Vă mulțumesc! Mă străduiesc să fiu moderat și echilibrat. Recunosc, nu-mi iese de fiecare dată, uneori este foarte dificil.

      Ar fi minunat dacă oamenii ar înțelege – nu este obligatoriu să aleagă între două sau mai multe rele. Pot alege oricând și (mai) binele. Politicienii pot fi schimbați ori de către ori poporul dorește acest lucru și se manifestă ca atare. Iar resursa de politicieni este, bineînțeles, inepuizabilă.

  6. 31 Iulie 2012 9:13 pm

    Si cum vedeti dvs rolul presedintelui? Care este acesta?

    • Stefan Cociodar permalink*
      31 Iulie 2012 10:59 pm

      V-aș răspunde aici cu plăcere, dar este o discuție lungă și destul de tehnică. Promit un articol pe această temă, lunile următoare. Sper să reveniți ca să-l citiți.

      Discuția pe această temă poate începe de la atribuțiile președintelui prevăzute în Constituție, de la tipul de republică (forma de guvernământ) – parlamentară, semiprezidențială sau prezidențială.

      În orice caz, nu mă număr printre susținătorii ideii de președinte al României izolat la Cotroceni, doar cu atribuții de mediere și politică externă. Sunt împotriva ideii de alegere a președintelui țării de către Parlament, cred că președintele trebuie ales prin vot direct, de către cetățeni, ca și până aum. Poziția mea înclină în favoarea republicii semi-prezidențiale.

  7. Codrut permalink
    31 Iulie 2012 9:24 pm

    Daca e scrisa de Moata Pop e tare. Ei, asa, DA ! Ne eroticonizam din mers, ne emoticonizam,ne branburizam eveident. O fi scris-o Madame la Academia di Romania inainte sa-l salveze de la puci pe marele draibar?

    • Stefan Cociodar permalink*
      31 Iulie 2012 11:10 pm

      Aveți dreptate, textul original este scris de Moața Pop, iar ceea ce se găsește pe acest blog este un plagiat ordinar. Consider că acest lucru, împreună cu susținerea celor care au citit articolul și le-a plăcut, mă legitimează să fiu următorul „mare draibăr” al României. (Îmi place această expresie, cred că vă voi plagia și pe dumneavoastră și o voi folosi.) 🙂

  8. Adelia permalink
    1 August 2012 12:23 am

    Epoca oamenilor mici nu se apropie de sfarsit din pacate. Pentru ca oamenii mari nu au de unde sa vina! Degeaba asteptam ca pe Mesia, un salvator destept, frumos si politicos. Dintr-un popor de oameni mici nu se va naste un om „mare” niciodata. Cei aflati acum la putere, indiferent de culoarea lor politica, sunt singurii care exista. Cand oamenii vor intelege ca schimbarea trebuie sa porneasca de la fiecare in parte, ca trebuie actualizata mentalitatea si atitudinea fata de viata, oameni, munca, cand vor invata ce inseamna respectul de sine si fata de ceilalti, abia atunci va exista speranta unei clase politice curate. Oamenii politici sunt romani si oglindesc exact poporul pe care-l reprezinta. Deci trebuie sa ne maturizam si sa ne corectam greselile si abia apoi vom avea de unde alege oameni de calitate.

    • Stefan Cociodar permalink*
      1 August 2012 10:19 pm

      Deși l-am citit încă de azi noapte, am ales să răspund comentariului dumneavoastră la urmă. Mi-a plăcut foarte mult, vedem lucrurile la fel.

      Istoric vorbind, epoca oamenilor (politici) mici durează de când e lumea și va continua probabil tot atât. Destul de rar apare câte unul mare, dar cu certitudine o societate nu poate progresa dacă trăiește doar cu speranța apariției unui asemenea om providențial.

      Despre cei enumerați în articol, este greu de spus când vor părăsi scena politică. Iar atunci când o vor face, cel mai probabil vor fi înlocuiți de alții asemănători la chip și în apucături.
      De fapt, problema politică a României nu este unul sau câteva nume, ci o anumită tipologie de oameni politici, sprijiniți conștient sau incontient de larga majoritate a poporului.

      „Oamenii politici sunt români și oglindesc exact poporul pe care-l reprezintă.” Dacă ați ști de câte ori am spus și eu acest lucru! Cum va arăta România de mâine nu depinde de Băsescu, Antonescu sau Ponta, ci de poporul român în integralitatea sa.

      Vă mai aștept pe blog, cu drag!

  9. 1 August 2012 12:54 am

    Ce pacat !…..Romania a ajuns sa fie condusa de un balaur cu doua capete! …Traian Basescu se bucura de suferinta celor putini si se foloseste de neputinta celor multi!..Asta o sa-i aduca victoria de fiecare data! Multumim Bogdan pentru text! Mie mi-a placut cum a fost scris !..Patetic este ,insa , faptul ca unii dintre noi trebuie sa-si foloseasca talentul si calitatile, fie ele scriitoricesti sau de alta natura, pentru a exprima nemultumirea datorata ticalosiilor altora! ….Te iubim Bogdane!

    • Stefan Cociodar permalink*
      1 August 2012 8:32 pm

      Cum adică mă iubești măi, ai înnebunit? :))

      Cred că balaurul are mult mai multe capete. Nu cred că Traian Băsescu se bucură de suferința nimănui, este posibil însă să fie nepăsător. Așa a lăsat cel puțin impresia, n-am avut ocazia să-l întreb. 🙂

  10. Ray permalink
    1 August 2012 9:40 am

    In sfarsit vad ca cineva mai este atent la tot ceea ce se intampla in tara asta, poate sa isi deschida ochii, si sa nu fie influentat in niciun fel nici de formatorii de opinie, nici de rude, prieteni si altii care avand si ei la urma lor de castigat ceva trag de tine sa votezi intr-un anume fel.
    Si eu simt la fel. Niciunul dintre cei aflati astazi la Bucuresti, Cotroceni, Palatul Victoria, samd nu ma reprezinta in niciun fel… e trist ca chiar daca este datoria ta de cetatean, cand vine vorba, efectiv nu-ti vine sa pui stampila pe niciunul. Sunt niste oameni insetati dupa putere, pt ca apoi ei sa imparta ciolanul mai departe.
    Hai sa fim seriosi, daca nu de aia, de ce ai vrea sa fii presedinte? Pt salariu? Cu siguranta nu! Pt mandrie? Nu si oamenii acestia! Pt a schimba ceva? Eh, ma indoiesc!
    Oricum, ideea este simpla, daca cei care au promis ca isi dau demisia si nu isi vor da, aia exact asa ar fi respectat si orice alta promisiune electorala.

    • Stefan Cociodar permalink*
      1 August 2012 9:19 pm

      Sunt de profesie politolog, dacă aș fi infuențabil peste o anumită măsură, ar trebui să-mi schimb ocupația. (Toți suntem influențabili până la un punct, nimeni nu este în totalitate imparțial, bineînțeles.)

      Mă bucur să aflu că vedem lucrurile într-un mod similiar. Totuși, despre vot, acesta nu este neapărat o datorie (nu este greșit să fie văzut și astfel), este un drept, pentru care generații de oameni au luptat și au murit. Este firesc să-l prețuim și să-l folosim cu înțelepciune.

      Nu știu ce i-a motivat pe fiecare dintre cei trei președinți pe care România i-a avut după 1989. Sper totuși să fii fost lucruri mai nobile…

      Ai mare dreptate în privința cuvântului dat. Păcat că sunt destul de puțini oameni cei care realizează acest lucru aparent simplu de realizat.

  11. 1 August 2012 7:56 pm

    De dragul argumentației și acceptând tăvălugul ăsta egalizator drept aproximare de lucru operațională, am o întrebare dincolo de principii și idealuri: și care e alternativa?

    Post-ul se oprește la faza de demolare (care se impune într-adevăr, dacă am acceptat premizele).
    Problema cu asta este că e plină lumea de idealiști nobili, din sămânța intelectuală a cărora au luat-o razna fascismul și comunismul, de un par egzamplu, pentru că respectivii idealiști au lăsat tema neterminată și au preluat-o ciomăgari pe care-i mai ducea un pic și mintea – și știm ce au făcut cu ea. Așa că treceți de faza asta și dați-i drumul cu alternative concrete, cu planuri de implementare, cu gestiune de risc.
    Primum non nocere zice jurământul lui Hippocrate în primul rând… adică dacă schimbi ceva ai grijă să nu fie în mai rău.
    Atitudinea asta de gen „nu e bine domle da e treaba lor s-o facă bine” sau „toți e o apă ș-un pământ” e foarte atractivă, iar dacă mai e și așa meșteșugit prezentată… e irezistibilă.

    Până una-alta eu zic să-ți precizezi clar și frontal opinia.
    Cine crezi că trebuie să urmeze? De ce? Ce trebuie să facă? Ce șanse are?

    Până una-alta, mă auto copy paste, că tot e la modă.
    E greu să fii matur: nue greu să știi organic ce e albul și ce e negrul; nu e anormal să-ți dorești cu toată ființa să ai parte de alb și să știi că albul te face fericit; și cu toate astea, e al naibii de neplăcut să trebuiască în fiecare clipă să distingi la gram și la centimă între două nuanțe de gri.

    Ai de ales?

    • Stefan Cociodar permalink*
      1 August 2012 9:38 pm

      Îmi place schimbul de opinii mult mai mult decât îmi place să scriu. Astfel că, mă bucur de feedback-ul dumneavoastră.

      Ați intuit corect, aparenta egalizare a fost de fapt o aproximare utilă transmiterii unui anumit tip de mesaj. Un mesaj pe care îl voi continua în articolul următor.

      Intuiți cred și alternativa. Să demolăm ceea ce este de demolat și apoi să reconstruim. Doar renovarea și vopsirea gardului nu poate fi suficientă. Ținta este ”mai bine”, nu „ideal”.

      Aveți dreptate în privința idealiștilor nobili și legătura lor cu regimurile totalitare, am scris cândva și despre acest lucru.

      Am 15 ani petrecuți aproape de mediul politic și asta încerc să fac de multă vreme, să ofer soluții, să creez, să îndrept oamenii către mai bine. Vă închipuiți cât este de dificil…

      Voi ține cont de aceste întebări „Cine crezi că trebuie să urmeze? De ce? Ce trebuie să facă? Ce șanse are?” în articolele următoare. Vă mulțumesc pentru ele!

      Dacă dumneavoastră sau eu reușim să distingem între nuanțe de gri, ce putem face pentru ai ajuta și pe cei din jur să observe aceste deosebiri? În primul rând, să le vorbim despre ele.

      Răspunsul la întrebarea de încheiere este – în cele mai multe din cazuri – da!

  12. eufrosin permalink
    1 August 2012 10:20 pm

    Tocmai ce strig si eu de atata vreme: PDL-USL= aceiasi mizerie.
    Cata vreme permitem raului „mai mic” sa ajunga la putere, nu avem nici o speranta pentru mai bine. E vremea uinei Romanii noi si asta depinde numai de noi. Va invit sa parcurgeti continutul etichetei „Romania”, sunt sigur ca avem afinitati.

    http://eufrosin.wordpress.com/2012/07/14/lovitura-de-stat-sau-doar-bataie-intre-clanuri/

    • Stefan Cociodar permalink*
      1 August 2012 10:34 pm

      Mulțumesc! Sunt de acord cu dumneavoastă, cu o mică precizare totuși: această expresie, „PDL – USL= aceeași mizerie”, nu m-a încântat de când a apărut. Nu îi contest esența, mesajul, îmi displace însă simplificarea și ambalajul să spunem. 🙂

      Vă voi citi cu plăcere!

  13. iulian permalink
    3 August 2012 4:31 am

    Un articol foarte bun! Felicitările mele!

    De foarte multe ori, când vine vorba de politică ne declarăm de stânga sau de dreapta și votăm în consecință. Nu discut opiniile politice ale fiecăruia dintre noi, însă mi se pare destul de greu să identific curente de acest gen în politica românească (dar poate e o problemă a mea; nu am fost prea atent sau poate nu știu ce înseamnă să fii de centru-stânga/dreapta).
    În 1996 i-am votat pe cei mai puțin răi ca mai apoi în 2000 să îi votăm din nou pe cei care în 1996 erau răul cel mare… iar în 2012 sunt convins că se va întâmpla exact la fel.
    Eu unul toată chestia asta cu răul mai mic care devine răul cel mare după care devine din nou mic… nu o mai cred.
    Cred în schimb că în 2012 nu ne vom aventura să alegem ceva nou.
    Am auzit foarte multă lume declarându-se nemulțumită de întreaga clasă politică. Am auzit persoane care se întreabă care e alternativa sau care afirmă că primul lucru ce trebuie făcut este o reformă instituțională.

    În momentul de față o asemenea reformă o consider irelevantă. Bineînțeles o discuție în acest sens va fi necesară în viitor; dar azi este pur și simplu irelevantă. Marea problemă o reprezintă „personajele”.

    Băsescu este considerat de mulți un președinte mediocru. Acum presupunând că CCR invalidează referendumul, dânsul se întoarce la Cotroceni. Să presupunem mai departe că cei din USL reușesc prin diferite pârghii, mai mult sau mai puțin democratice, să limiteze atribuțiile președintelui. Asta îl face mai puțin mediocru pe dl. Băsescu? Nu cred.
    Este adevărat, mulți vor spune că „având atribuții limitate” nu mai poate face (mult)rău României.
    Acum dacă stau și mă gândesc, dl. Băsescu a fost de 2 ori suspendat fiind acuzat că și-a depășit în repetate rânduri atribuțiile. După cum văd eu lucrurile, atât timp cât are atribuții (indiferent cât de puține) va avea mereu posibilitatea de a le depăși.

    Așadar dpmdv două sunt lucrurile: ori nu i se mai acordă nici o atribuție viitorului președinte, ori nu mai alegem din start un președinte mediocru(sau mai bine zis care își permite să fie mediocru). Sincer mi se pare mult mai simplu și logic din punct de vedere al arhitecturii instituționale să „eliminăm” mediocritatea. Este foarte greu… dar nu imposibil.

    Eu pe TB; VP; CA (și toată compania lor) nu îi consider neapărat mediocrii… îi consider mai presus de orice aroganți și profitori.Își permit acest lux deoarece sunt conștienți că vor dispărea foarte greu de pe scena politică (un exemplu peste toate e Victor Ciorbea care azi e din nou în bloc-start).
    Ei văd lucrurile foarte simplu: „Voi sunteți electorii iar noi eternii candidați! Obișnuiți-vă cu această idee!!!”
    Pentru noi, electorii, lucrurile sunt mult mai complicate. De ce? Pentru că suntem prea ocupați să înțelegem dacă suntem de stânga sau de dreapta, să analizăm platformele lor electorale, să vedem care este răul cel mai mic, și să votăm în consecință!
    O spun cu serenitate: azi alternativa nu există! Actuala clasă politică nu are nici un interes să își schimbe atitudinea. În concluzie: ori acceptăm în mod docil situația de față ori ne transformăm din eternii electori în „alternativa de mâine”.

    P.S.
    Cât despre mine: la alegerile din toamnă mă voi prezenta doar dacă va exista în mod concret o alternativă la această clasă politică. Refuz să particip la o mascaradă (pe care ne obstinăm să o chemăm exercițiu democratic) în care sunt chemat să legitimez prezența în Parlament a unor concetățeni cel puțin dubioși, mediocri sau inculți mânați doar de interese personale și de partid.

    • Stefan Cociodar permalink*
      6 August 2012 11:05 pm

      Ție nu-ți răspund nimic pentru că-mi ești antipatic! :)) Scrie la tine, nu la mine, să mai schimb și eu blogul!

      • iulian permalink
        7 August 2012 7:37 pm

        =))
        momentan am luat o pauză pe blogul meu (nu de alta dar am fost invadat de ruși :)) ).
        cât despre „fapte” : ai tot suportul meu!

  14. 5 August 2012 7:05 pm

    Degeaba vorbim, scriem, ne lamentăm … frumos! care este alternativa? That’s the question!
    După mascarada cu referendumul, prezenţa la vot, la următoarele sesiuni electorale, va fi tot mai mică. Rezltatul? Vor fi aleşi aceiaşi!

    • Stefan Cociodar permalink*
      6 August 2012 11:06 pm

      Nimic nu este degeaba. Despre alternativă, într-un articol viitor.

  15. marinela pogan permalink
    6 August 2012 10:58 pm

    esti un tip destept nu ma indoiesc de asta,brovo! ,sunt de partea ta,dar pacat ca raman doar vorbe scrise pe hartie.

    • Stefan Cociodar permalink*
      6 August 2012 11:03 pm

      Mulțumesc! Sunt un nătărău, nu mă îndoiesc de asta. 🙂 Trecem și la fapte!

Trackbacks

  1. Moştenirea lui Traian Băsescu. Ce vor alege duminică românii | Stefan Cociodar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: