Skip to content

Despre destrămarea USL

27 Februarie 2014

Nu e ușor să fii „jurnalist” în vremurile acestea. Mai întâi ești nevoit să te confrunți cu divorțul Biancăi Drăgușanu, apoi cu ruperea USL. În astfel de situații complicate, cel mai bine este să mergi la sigur, mizând pe o singură întrebare. Nu are importanță că este parțial stupidă, parțial manipulatoare, secretul este să o repeți obsesiv, zile la rând. Iar în final să răspunzi tot tu la ea, în funcție de interesele politice pe care le slujești, indicându-le clar cetățenilor cine este vinovatul.

Așadar, „cine credeți că este de vină (pentru ruperea USL)?” Ponta? Antonescu? Băsescu? Bianca? Rudolf, renul cu nasul roșu? Toți în egală măsură? Mai mult Rudolf?  Să le acordăm totuși ceva credit jurnaliștilor, poate că întrebarea merită un răspuns serios.

Pe vremea când eram sesizabil mai tânăr decât sunt acum, îmi imaginam că elita unei societăți este formată exclusiv din indivizi eclatanți, oameni cu atât de mult creier în cap încât să cunoască secretele mersului pe apă și ale transformării fierului în aur. (Recunosc, în privința României aveam anumite îndoieli chiar și la vârsta aceea.) Ani mai târziu, am avut ocazia să cunosc persoane aparținând elitei autohtone: profesori universitari, oameni de știință, scriitori, artiști, filozofi (orice ar însemna asta), jurnaliști de renume, lideri politici, etc.  Contactul direct cu o bună parte dintre aceștia mi-a generat gânduri similare cu cele ale omului din povestea lui Creangă privind la rotarul care încerca să scoată carul întreg din casă sau la țăranul care trăgea de funie pentru a urca vaca pe șură: „Din ce în ce dau peste dobitoci.” Astfel am înțeles realitatea „elitelor” – și anume că printre personalități ajung la vârf și indivizi mediocri, uneori chiar dobitoci pur-sânge. După cum sunt sigur că ați observat, politica  reprezintă un mediu foarte propice pentru cele două categorii din urmă.

Cine cred eu că este de vină pentru destrămarea USL? Sunt de aceeași părere cu Ion Creangă. În fond, unde mai mult decât în politică prostia omenească te poate face să alergi cu găleata după lumina soarelui?

Dar lipsa de fler politic este doar jumătate din explicația pe care doresc să o dau. Cealaltă jumătate se referă la interese. În România politica nu se face aproape niciodată pornind de la principii, cu gândul la binele oamenilor, la progres, la viitor. Ideologiile sunt niște chestiuni vagi și marginale. Politicienii români urmăresc doar două lucruri – interesul personal și interesul de grup, dincolo de morală și de lege, dispuși oricând să calce în picioare orice ar putea sta în calea acestor interese.  În lipsa unui cadru democratic consolidat și în prezența unei populații  pe jumătate apatică, pe jumătate foarte ușor de manipulat sau cumpărat, forțele politice în lupta lor pentru putere s-au comportat și se vor comporta în continuare mai curând ca niște grupări infracționale decât ca niște partide democratice.

*

Interesele personale și cele de grup sunt cele care au dus atât la constituirea Uniunii Social-Liberale, cât și la destrămarea sa.[1] Obiectivul foarte bine cunoscut al acestei alianțe politice de conjunctură a fost preluarea puterii prin (aproape) orice mijloace de la Traian Băsescu și ai săi. Chiar dacă apariția ei oficială pe scena politică a avut loc abia în februarie 2011,  bazele USL au fost puse în toamna lui 2009, odată cu alegerile prezidențiale. Pentru cei care au uitat cine erau atunci părțile combatante, de o parte se aflau Mircea Geoană și PSD, Crin Antonescu și  PNL, Klaus Iohannis propus de către PNL pentru funcția de prim-ministru, Dan Voiculescu și trustul „Intact” (și PC dacă are vreo importanță pentru cineva), Sorin Ovidiu Vântu și trustul „Realitatea-Cațavencu”, Dinu Patriciu și alții.  De cealaltă parte se aflau Traian Băsescu, Emil Boc și PDL, B1 TV, Evenimentul Zilei și celelalte publicații apropiate PDL, TVR și alții. Rezultatul îl știți, Geoană și Vântu (dragostea lui) au pecetluit viitorul țării într-o noapte de dragoste nebună.

Cinci ani mai târziu, scena politică arată din multe puncte de vedere mai rău, lupta grupurilor de interese fiind și mai acerbă. Diferența semnificativă provine din faptul că de data aceasta jocul se va juca în trei. Prima grupare: Victor Ponta și USD (mai precis PSD și două fose septice), Dan Voiculescu și trustul „Intact” (cu Gâdea, Badea, cățel, pisică și alte animăluțe de companie), Sebastian Ghiță și postul TV din dotare (România TV), Vadim, Dan Diaconescu și Becali (dacă intră, sau după caz, dacă ies), ș.a.  A doua grupare: Crin Antonescu, Klaus Iohannis (românul cu nume de neamț, prim-ministru și primar în același timp) și PNL, o parte a PDL (după alegerile europene, mai ales dacă PNL trece la PPE), „analistul” Cosmin Gușă și „jurnaliștii” săi de la Realitatea TV, posibil Stelian Tănase (dacă nu își ia/i se dă concediu) și prietenii săi proaspăt aduși la TVR (Cristoiu, Dinescu, Nistorescu, Ioniță)[2], posibil trustul Media Pro (rămâne de văzut, ei sunt tradițional anti-PSD), ș.a. A treia grupare: Traian Băsescu și cei suficient de deștepți să rămână la el pe corabie, B1 TV (Turcescu și alte pufoșenii), Evenimentul Zilei și ceilalți suspecți de serviciu din „presa de dreapta” și „societatea civilă”, posibil RCS&RDS cu cabluri cu tot (Digi 24), ș.a. În interiorul celor trei grupări, un nod gordian de facțiuni și de interese, atâtea încât nu ar putea fi descurcate decât cu ajutorul sabiei lui Alexandru Macedon. Între ele, orice combinație este posibilă, chiar și cele care par cel mai puțin realizabile. Iar dacă ar fi să mă întrebați pe cine mizez, cine cred că va ieși cel mai bine din situația de față, aș răspunde – cel care a câștigat aproape toate bătăliile politice purtate în ultimii zece ani. Dacă nu există o înțelegere ascunsă între Antonescu și Ponta, lucru pe care la momentul acesta îl cred foarte puțin probabil, singurul câștigător sigur la finalul acestui an va fi Traian Băsescu.

P.S.

Am uitat să scriu câteva cuvinte despre UDMR. Pe scurt, s-ar culca cu oricine are bani să plătească.  Îmi pare rău, dar asta pare a le ține loc de ideologie. Dacă l-ar vota maghiarii  pe Vadim, cam tot la fel de reprezentați ar fi.

În timp ce scriam acest text, urmașul Brătienilor, Călin Popescu-Tăriceanu a anunțat la Gâdea în emisiune că este interesat să candideze la președinție din partea Partidului Reformator Liberal (nu râdeți, restul denumirilor sunt luate) sprijinit de USD (nu râdeți, așa s-a gândit el).  De fapt, se pare că a gândit-o împreună cu Ponta, când se afla la acesta în birou, înainte sau după ce l-a sunat pe Antonescu, nu am înțeles exact. Pare a fi într-adevăr o mișcare reformatoare. Sunt sigur că va avea succesul meritat.


[1] Interesele și, în cazul destrămării, faptul că nu s-a găsit nimeni care să strige la ei: „Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca!” Iar dacă s-a găsit cineva, autosuficiența și aroganța politicianului român e legendară.

[2] În TVR sunt reprezentate toate cele trei grupări, rămâne de văzut care dintre acestea se va impune  până la toamnă.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: