Skip to content

Rusia și Europa Mare

19 Martie 2014

Update:

Subiectul este cât se poate de important și în același timp foarte complex. Iată câteva clarificări și completări la ceea ce am scris ieri:

– De ce am afirmat că în urma celor întâmplate în Ucraina anexarea Crimeei a devenit o mutare strategică obligatorie pentru Putin?

Există două posibile explicații pentru decizia rușilor de a anexa Crimeea:

  1. Au realizat că pierd controlul asupra Kievului, securitatea și interesele lor fiind astfel grav afectate.
  2. Profitând de un moment de slăbiciune în Ucraina și în rândul puterilor vestice, au pus în practică un plan îndelung pregătit.

De ce înclin spre prima ipoteză? În primul rând, pentru că știu cât de multe eforturi au depus europenii și americanii pentru ca Ucraina să iasă din sfera de influență a Rusiei. În al doilea rând, pentru că nu găsesc argumente pentru care rușii ar fi intrat fără a fi forțați de împrejurări într-un joc din care ar putea avea mai mult de pierdut decât de câștigat.

– Nu m-am exprimat așa cum aș fi dorit în privința referendumului desfășurat în Crimeea. Este de necontestat faptul că rușii controlau Crimeea la momentul desfășurării referendumului, că tot teritoriul era înțesat cu trupe ruse sau proruse, că referendumul nu s-a desfășurat tocmai în condiții lăudabile. În același timp, trebuie să acceptăm realitatea, majoritatea populației Crimeei a dorit alipirea la Rusia.

– Am spus în text că ar fi o greșeală să ne bazăm prea mult pe SUA în apărarea intereselor noastre. Această afirmație necesită și ea o clarificare. Am un grad mare de încredere că SUA (prin NATO, bineînțeles) și-ar respecta angajamentele în eventualitatea unei agresiuni externe asupra României. Dar cum ar reacționa SUA și NATO în cazul unei agresiuni externe a Rusiei asupra Moldovei?

– Prezența armatei ruse în Transnistria îngreunează considerabil aderarea Moldovei la Uniunea Europeană și mai ales la NATO. Mai mult decât armata rusă, Moldova este însă ținută în loc de propria ei populație, împărțită aproximativ egal în două tabere. Întrebarea pe care trebuie să și-o pună orice cetățean al Moldovei, indiferent de sentimentele pe care le are față de Occident sau față de Rusia este: Ce fel de viitor aș putea avea în Uniunea Europeană și ce fel de viitor m-ar aștepta alături de Rusia? O cale de mijloc nu mai este posibilă.

 – Sunt conștient că „Europa Mare” de care vorbesc eu în text poate părea în acest moment o utopie. Dar ce alternativă au europenii? Cum altfel ar putea face față națiunile Europei provocărilor secolului XXI decât împreună?

20 martie 2014
*

europe-map-political-countries

Eu:   Domnule Băsescu, în cazul în care veți ajunge președinte, cum…

T.B.: Hă, hă, hă! V-ar plăcea?

Eu:   ?…  Ar fi… interesant…  În cazul în care veți ajunge președinte, cum veți aborda relațiile cu Rusia și China?

Se întâmpla în toamna lui 2004, în Cluj-Napoca, în timpul campaniei pentru prezidențiale.  Răspunsul candidatului Traian Băsescu, destul de amplu, mi s-a părut atunci neconvingător. Eram în anul doi de facultate și mă preocupa în mod deosebit relația României cu Rusia.  Doi ani și jumătate mai târziu am obținut licența în științe politice cu lucrarea „Organizația Atlanticului de Nord și Comunitatea Europeană în relațiile cu Federația Rusă”.

Am astăzi destul de mare încredere că președintele Traian Băsescu știe ce face în politica noastră externă. Cred că după aproape zece ani de președinție stăpânește problematica mai bine decât oricine. Cred, de asemenea, că Titus Corlățean este un bun profesionist. Știu că are multă experiență în spate și că îl preocupă în mod deosebit relația noastră cu Republica Moldova.

Nu am timp, din păcate, să scriu aici pe blog așa cum mi-aș dori, în detaliu, cu argumente și note de subsol, despre Rusia și ceea ce se întâmplă zilele acestea pe scena internațională. Mă voi rezuma cu această ocazie doar la a puncta o serie de chestiuni care mi se par importante.

Nici România, nici Moldova nu se află într-un pericol iminent. Rusia și-a atins pentru moment obiectivele. Etapele următoare necesită timp, iar România și Moldova pot profita de acest răgaz pentru a-și atinge obiectivele de securitate și integrare a Moldovei în Uniunea Europeană și NATO. „Avem timp” nu echivalează nicidecum cu „mai putem aștepta”.

Rusia își apără interesele. O spun din nou, cine își imagina că într-o zi Crimeea va fi parte a UE și a NATO iar Rusia se va rezuma la a da din gură e complet în afara problemei. În urma celor petrecute în Ucraina, anexarea Crimeei a devenit o mutare strategică obligatorie pentru Putin. Una pe care acesta a executat-o ca la carte. În același timp însă, prin această mutare este foarte posibil ca Rusia să fi peirdut (asumat poate) Ucraina (cel puțin partea ei vestică), Moldova (având șanse foarte mari de a păstra Transnistiria dacă va anexa la momentul potrivit estul Ucrainei) și poate Georgia (aproape sigur păstrând Abhazia și posibil Osetia de Sud).

96.77% la o prezență de 83,1% în Crimeea și 95.60% cu o prezență de 89.5% în Sevastopol lasă puțin loc de discuție în privința voinței populației Crimeei. Cine afirmă că locuitorii Crimeei au votat astfel de frica soldaților ruși sau că rușii au falsificat în vreun fel votul spune, intenționat sau nu, neadevăruri.

Politica internațională nu este o chestiune de băieți buni vs. băieți răi. Cine are cu ce, își apără interesele. Cine nu are cu ce, înțelegeți. În Falkland, Irak, Afganistan, Libia, Crimeea, marile puteri au acționat în virtutea puterii de care dispun, nu în numele dreptății, libertății, democrației, drepturilor omului, etc. (În relațiile internaționale această abordare se numește  realism.)

Rusia nu trebuie subestimată. Rusia trebuie abordată întotdeauna cu respect. Cu o mentalitate pe alocuri mai curând specifică secolului al XIX-lea, cu o economie fragilă, măcinată de corupție și până la acest moment incompatibilă cu democrația, Rusia rămâne o putere de necontestat. Rușii excelează în aproape orice domeniu. Țara este extrem de bogată în resurse. În momentul de față, în multe zone esențiale ale industriei, cum ar fi cea energetică, rușii nu folosesc nici 20% din ceea ce produc. Restul merge la export. Cele mai multe dintre țările Europei sunt dependente de gazul rusesc.[1] În privința puterii militare, în anumite sectoare sunt primii în lume. În aproape toate celelalte nu sunt mai jos de locul doi.[2] În politica externă puține state au dovedit abilități similare. În Georgia, Siria și acum în cazul Crimeei rușii au dat dovada acestor abilități.

Rusiei îi place la Marea Neagră. Îi place și nu va pleca nicăieri de aici în viitorul previzibil. Ținând cont că nici noi nu vrem să ne mutăm, ar fi bine să ținem mai mult cont de cine ne sunt și cine ne vor fi vecinii.

Între noi și ruși nu poate exista prietenie, poate însă exista dialog. Din nefericire, interesele României au fost, sunt și vor fi contrare intereselor Rusiei. O posibilitate de îmbunătățire a relațiilor ar putea apărea doar dacă Europa se va extinde și va deveni mai puternică iar regimul de la Moscova va deveni, dacă va deveni, (mai) democratic. A persevera însă până la o asemenea eventualitate într-o politică antirusească oarbă ar fi o mare greșeală care ne-ar putea costa la un moment dat foarte mult. Contrar unei opinii des întâlnite în România, cu Rusia trebuie să avem dialog.

Unde (mai) este posibil să greșim în politica externă. În timp ce rușilor le place la Marea Neagră, majoritatea cetățenilor SUA întâmpină dificultăți în a identifica poziția acestei mări pe glob chiar și folosindu-se de Google Maps. Interesele americanilor în estul Europei au fluctuat pe parcursul timpului și este lesne de înțeles că există o mai mare disponibilitate la negociere în privința acestei regiuni din partea lor decât există din partea rușilor. Iată  de ce ar putea fi o greșeală să ne bazăm prea mult pe SUA în apărarea intereselor noastre.

Eforturile României trebuie concentrate asupra proiectului european. Cred foarte mult într-o Europă unită și puternică. Mi se pare singura cale către un viitor sigur și prosper pentru națiunile acestui continent. România trebuie să fie cât se poate de activă în demersurile pentru integrarea Moldovei, Ucrainei, Serbiei, Bosniei și Herțegovinei, Muntenegrului, Albaniei, Macedoniei, Kosovoului, Turciei, Islandei și Norvegiei în Uniunea Europeană. De asemenea, trebuie să încurajeze eforturile de apropiere și potențial de integrare ale Georgiei, Armeniei, Azerbaidjanului și Belarusului. Totodată, România trebuie să depună toate eforturile pentru întărirea în interior a Uniunii.

Moldova trebuie să profite de acest moment favorabil. Noua situație internațională apărută în urma anexării Crimeei de către Rusia oferă Moldovei un context mai favorabil ca niciodată pentru aderarea la Uniunea Europeană și NATO. România va sprijini cât va putea demersurile Moldovei iar puterile vestice vor avea tot interesul ca acest stat să fie admis în ambele structuri. Restul depinde de moldoveni. Iar când spun „moldoveni” nu mă refer doar la politicieni,  mă refer la toți locuitorii acestei țări care în perioada următoare își vor decide viitorul.

EU28-further_enlargement_map.svg

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Russia_in_the_European_energy_sector#cite_note-gas_security_directive-3

[2] http://www.globalfirepower.com/country-military-strength-detail.asp?country_id=russia

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: