Skip to content

„Nu îți place, schimbă postul!”

24 Martie 2014

În timpul facultății obișnuiam să pornesc televizorul imediat ce intram seara în casă. Era obiceiul unui om care locuia singur. Mergea o perioadă pe fundal, pe un post de știri, mai mult având rol de radio.  Mă uitam doar atunci când ceva îmi atrăgea atenția.

Și astăzi are același rol. Până la o anumită oră butonez intermitent între posturile de știri, în timp ce fac altceva. Ca politolog nu pot să nu le urmăresc, trebuie să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă pe scena publică. Recunosc, nu m-am educat încă suficient, uneori îmi pierd răbdarea sau mă enervez.

„Nu îți place, schimbă postul!” sau „Telespectatorul are la dispoziția sa telecomanda!” Prima dată când am auzit această idee în spațiul public românesc a fost la sfârșitul anilor ’90, venind din partea unui realizator de la Pro TV, ale cărui emisiuni se aflau în vârful audienței. De atunci ea bântuie televiziunile românești alături de: „Noi dăm telespectatorilor ceea ce aceștia vor să vadă!”

Profilul individului care o rostește a rămas invariabil același: semidoct, agresiv, arogant și tupeist fără măsură, cu obrazul de cauciuc și coloana de plastilină (recunosc, m-am inspirat de la Andrei Pleșu). Emisiunea pe care o realizează are un rating cel puțin satisfăcător, altfel nu și-ar permite să „alunge” pe nimeni. (Uneori este cea mai urmărită în intervalul orar respectiv.) Misiunea lui, rațiunea pentru care apare pe ecran a rămas și ea aceeași: îndobitocirea unei părți cât mai mari a populației și mânarea într-o anumită direcție a dobitocilor deja convertiți. Cât despre abordare și mesaj, ura și frica sunt întotdeauna cele mai eficiente, pentru că acei indivizi care urăsc, alături de cei care se tem, sunt cei mai vulnerabili.

Nu este necesar ca manipularea și propaganda să funcționeze asupra tuturor, este suficient ca „ai noștri să fie mai mulți decât ai lor”. Orice reglementare de bun simț, orice amendă încasată pe bună dreptate reprezintă „cenzura statului opresiv”. Orice critică este o ticăloșie, un act de slugărnicie al unei minorități netrebnice care a îndrăznit să nu rămână tăcută.

Împotriva acestor zampoliți ai vremurilor în care trăim nu te poți apăra cu telecomanda, nu te poți ascunde pe Internet sau refugia în cărți. Mai devreme sau mai târziu vor da buzna în lumea ta chiar dacă ții televizorul închis. Numărul și influența lor a crescut de la an la an, în timp ce jurnaliștii veritabili și invitații de bun simț au devenit specii pe cale de dispariție.

O presă care acționează exclusiv în folosul câtorva grupuri de interese nu este o presă liberă, nu este un paznic al democrației, este un instrument de control asupra românilor.

Creșterea nivelului de cultură politică (de un astfel de proiect mă ocup acum), sprijinirea și promovarea jurnaliștilor onești, sancționarea celor care se compromit în primul rând de către cetățeni sunt câteva posibile soluții. Am însă mari îndoieli că situația se va îmbunătăți prea curând. Nu este necesar să pornești televizorul pentru a constata că România nu (mai) este o țară prielnică oamenilor cinstiți.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. 25 Martie 2014 4:01 pm

    da, da articol bun

    • Stefan Cociodar permalink*
      25 Martie 2014 5:03 pm

      Mulțumesc! 🙂 Mulțumesc și pentru share!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: