Skip to content

Candidații altora

15 Octombrie 2014

Victor Viorel Ponta, Klaus Werner Iohannis, Elena Udrea, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Monica Luisa Macovei, Teodor Viorel Meleșcanu, Kelemen Hunor, Zsolt Szilágyi, Dan Diaconescu, William Gabriel Brînză, Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Constantin Rotaru și Mirel Mircea Amariței. Aceștia sunt cei 14 candidați la funcția de Președinte al României. Pentru un om care cunoaște în profunzime viața politică autohtonă, simpla înșiruire a acestor nume spune totul. După 25 de ani irosiți, așa arată eșecul democrației românești.

Presupun că orice individ cât de cât inteligent a constatat până la acest moment că puterea în această țară este disputată de câteva bande mafiote, grupate ori de câte ori interesul o impune în două mari tabere rivale. Că lupta politică nu are nicio legătură cu cetățeanul obișnuit, cu nevoile și aspirațiile sale, că democrația este întreținută doar de fațadă. Că nu există mass-media care să apere democrația, ci doar SRL-uri care deservesc interesele celor de mai sus, împărțind fără menajamente propagandă și manipulare. Că vocile puținilor jurnaliști și oameni onorabili din societate se fac din ce în ce mai greu auzite. Că o largă majoritate a populației este într-atât de îndobitocită încât este de mirare că nu s-a încolonat și înecat din proprie inițiativă în Marea Neagră. Că vesticii, în actualul context internațional, nu mai pot tolera ceea ce se petrece la marginea UE și a NATO. Că justiția, sprijinită din exterior,  dă în disperare cu otravă de șobolani, numai pentru a observa că se înmulțesc mult mai repede decât sunt stârpiți. Că este doar o chestiune de timp până când aceștia vor dezvolta anticorpi și vor prelua din nou controlul. Că întreaga structură este atât de putredă, atât de infestată, încât la cea mai mică adiere se va prăbuși peste noi.

În condițiile acestea:

– Faptul că Victor Viorel Ponta a fost printre altele și agent al SIE mă lasă rece. Îi cunosc activitatea încă de când a fost adus în politică. I-am urmărit ascensiunea, l-am văzut ocupând funcții din ce în ce mai importante în partid și în stat, sprijinit de fiecare dată de aceeași bandă de ticăloși din care face cu mândrie parte. L-am văzut cu frâiele puterii în mâini, acționând doar în interesul său și al celor care l-au pus acolo. Tot cu ajutorul lor, așa cum recunoștea chiar ieri lipsitul său de înțelepciune socru, urmează să ajungă probabil și președinte. Președintele LOR, într-o Românie în continuare A LOR.

– Mă interesează foarte puțin sau deloc ce mai spune sau nu mai spune românul cu nume de neamț Klaus Werner Iohannis. Realizez că așa de puține cum sunt, multe dintre cuvintele sale nu sunt ale lui. Nu mai e nevoie să aflu dacă e sau nu în cârdășie cu Traian Băsescu. Dacă jocul politic i-o dictează, îmi dau seama că va face pact și cu Dracu’. Iar dacă aș vrea să-mi explice ceva în cuvinte puține, l-aș asculta cu atenție pe Herr Johannis explicându-mi cum se face că toți bandiții din PNL și PDL, actuali sau viitori abonați ai DNA, și-au găsit „liderul” și candidatul providențial tocmai în persoana sa. Deși, recunosc, știu răspunsul și la această întrebare. Toți aceștia îl sprijină pentru că au garanția că Iohannis va fi președintele LOR, într-o țară în continuare A LOR.

– Nu mă interesează câtuși de puțin ce mai întreprinde duduia candidat Elena Udrea. Cu cât se străduiește mai mult, cu atât parvenitismul, ipocrizia și stângăcia politică care o caracterizează sunt mai evidente. Este și va fi pentru eternitate „președinta” lui Traian Băsescu, pe care, din fericire, nu cred că va fi nevoit  să o împartă niciodată cu muritorii de rând.

– Nu mă interesează ce demersuri „istețe” mai inițiază Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu din ograda lui Voiculescu. Nu mă interesează ce secrete știe și ce jocuri mai joacă Teodor Viorel Meleșcanu, al cărui caracter mi s-a dezvăluit încă de pe vremea când nu știa nimic despre ApR-ul pe care urma să îl conducă. L-aș vota doar dacă mi-ar garanta în scris că-l va desemna prim-ministru pe Gabriel Oprea, convins fiind că doar împreună cei doi vor putea urmări nestingheriți  „interesul (lor) național”. Dacă aș fi maghiar, nu m-ar interesa câtuși de puțin ce promisiuni amăgitoare mai fac Kelemen Hunor sau Zsolt Szilágyi. Aș ști că oricare dintre ei, ajuns în funcție, m-ar reprezenta pe mine cetățeanul de rând maghiar în aceeași măsură în care Vadim sau Funar mi-ar fi tată iubitor. În fine, nu mă interesează nici vorbele goale ale șarlatanilor din urmă, care nu au mai avut loc la masa celor mari. Pentru ei există firimiturile.

– În disperare de cauză, probabil că o voi vota pe Monica Luisa Macovei, această femeie fidelă patriei, dar care nu s-a putut abține să spună câte un neadevăr ori de câte ori patria a întrebat-o dacă i-a fost fidelă. Poate că o voi vota, mai mult ca un gest antisistem, dar cu o condiție: dacă va spune până pe 2 noiembrie, chiar și o singură dată, un adevăr până la capăt.

În condițiile date, nu spun nicidecum că puținii oameni cu capul pe umeri rămași în țara asta nu ar trebui să meargă la vot. Ba din contră, să meargă, chiar și doar de dragul de a-i complica lui Dragnea și omologilor săi existența și socotelile. Însă cred, oameni buni, că am trecut de mult peste momentul la care era cazul să ieșim cu toții la urne. Cred că ne aflăm la momentul în care, după ce vom ieși, ar fi cazul să rămânem în stradă până ce ne vom lua țara înapoi.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: