Skip to content

Ghidul alegătorului iscusit

29 Octombrie 2014

În orice democraţie, indiferent de nivelul de consolidare pe care aceasta l-a atins, va exista o anumită parte a populaţiei care se va autoexclude de la viaţa politică. Argumentele privind necesitatea participării la vot nu vor avea niciun efect asupra celor neinteresaţi de soarta societăţii în care trăiesc. Eforturile de convingere pot fi însă îndreptate către cei care deşi sunt preocupaţi de viitorul ţării lor, nu mai au încredere într-un sistem pe care îl percep a fi compromis.

Campaniile precum „Voteşti” izvorăsc din conştientizarea faptului că apatia politică reprezintă o serioasă ameninţare la adresa şi aşa destul de bolnăvicioasei democraţii româneşti. Problema nu este însă doar cantitativă, este deopotrivă şi calitativă. Istoria postcomunistă a României şi a statelor din regiune a demonstrat în repetate rânduri că o prezenţă mare la vot a unui electorat alcătuit preponderent din cetăţeni cu un nivel scăzut de cultură politică are toate şansele să ducă la rezultate nefaste. De aceea, este important ca la aceste alegeri şi la cele care vor urma să participe un număr cât mai mare de alegători pricepuţi în actul de a vota.

„Alegătorul priceput” sau „alegătorul iscusit” este în primul rând un individ căruia îi pasă de societatea în care trăieşte. El ştie că omul obişnuit este cel dintâi şi cel mai puternic apărător al democraţiei. El înţelege că democraţia, departe de a fi un regim politic ideal, are nevoie de aportul său pentru a se îmbunătăţi. El realizează că primul mijloc pe care îl are la îndemână pentru a repara un sistem politic defect este tocmai votul.

Alegătorul iscusit este acel cetăţean care ştie că votul nu este doar un drept esenţial, ci şi un  instrument democratic.

Asemenea altor instrumente, votul trebuie utilizat în funcţie de împrejurări iar eficienţa sa depinde de priceperea celui care îl utilizează. Rareori alegătorul are posibilitatea de a opta pentru un politician care să răspundă tuturor aşteptărilor sale. Şi mai rar se găseşte în situaţia în care cea mai bună decizie a sa este aceea de a nu vota. Atunci când nu există un candidat favorit, alegătorul iscusit va vota în sprijinul unei anumite direcţii în care lucrurile trebuie să se îndrepte sau de la care nu trebuie să se abată. În situaţia în care un candidat cu totul indezirabil are cele mai mari şanse de a câştiga, va recurge la votul negativ. Atunci când consideră că toţi candidaţii merită să primească un mesaj de dezaprobare, va opta pentru un vot de blam.

Alegătorul priceput conştientizează importanţa participării la vot şi înţelege modul în care aceasta va influenţa rezultatul alegerilor. El ştie că întotdeauna candidaţii partidelor mari vor fi avantajaţi de o prezenţă mică la vot, aceştia beneficiind de sprijinul activiştilor de partid şi al simpatizanţilor. De asemenea, ştie că absenteismul va uşura calculul cinic costuri-beneficii pe care unii actori politici şi l-ar putea face, înlesnind tentativele de fraudare. Dacă o „maşinărie de partid” ar putea fabrica să spunem 100 de mii de voturi, într-un fel ar cântări ele la o prezenţă de 40% şi altfel la una de 60%.

„Nu am pe cine vota” sau „toţi candidaţii sunt la fel” sunt gânduri cu care se poate confrunta şi un alegător iscusit. Însă, acesta este capabil să găsească cel mai adesea o rezolvare pentru problema lipsei de reprezentativitate în urma unei analize mai aprofundate a candidaţilor.

Întrebarea de la care analiza poate porni este: „De ce avem nevoie?”

Fiind vorba despre funcţia supremă în stat, un prim răspuns la această întrebare poate fi identificat în Constituţia României care precizează la Articolul 80 că preşedintele „reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Acesta „veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

Din textul constituţional pot fi extrase astfel o serie de calităţi şi competenţe, dintre care viitorul preşedinte ar trebui să deţină cât mai multe: lider, incoruptibil, patriot, înţelept, echilibrat, experimentat în politica externă, bun cunoscător al chestiunilor ce ţin de statul de drept şi administraţia publică,  abilitatea de a negocia şi rezolva disensiunile ce inerent apar în societate.

Însă răspunsul la această primă întrebare nu se rezumă doar la parcurgerea prerogativelor prevăzute în Constituţie. Alegătorul iscusit a putut observa în cei 25 de ani de democraţie cât de mult contează în evoluţia ţării personalitatea omului care deţine această funcţie. În cunoştinţă de cauză, el poate opta pentru un preşedinte care să-şi îndeplinească strict atribuţiile sau pentru unul implicat, pentru un conservator care să menţină, chiar să revină la o anumită stare de fapt, sau pentru un progresist care să împingă societatea înainte.

Analiza poate continua cu o a doua întrebare, şi anume: „Ce ni se oferă?”

Alegătorul iscusit este familiarizat cu profilul şi istoricul fiecăruia dintre candidaţi. Îşi aduce aminte sau a aflat când şi cum au intrat aceştia în politică, ştie când şi cum au avansat în funcţiile publice şi de partid pe care le-au deţinut sau le deţin, le cunoaşte bine activitatea, le-a citit CV-urile şi declaraţiile de avere. Ştie de către cine este sprijinit în campanie fiecare candidat nu doar la nivel de partid, ci şi la nivel de grup de interes. Este dornic să afle de unde provin banii de campanie. Intuieşte cui ar putea fi dator, ce interese ar putea apăra sau de către cine ar putea fi controlat oricare dintre candidaţi odată ajuns în funcţia de preşedinte.

Alegătorul priceput reuşeşte să facă abstracţie de zgomotul de fundal specific oricărei campanii electorale pentru a găsi cel mai aproape de adevăr răspuns la o a treia întrebare: „Ce ni se promite?”

Pentru aceasta, el ascultă discursurile candidaţilor şi pe cele ale susţinătorilor fiind capabil să extragă informaţiile relevante. Citeşte programele electorale făcând deosebirea între promisiunile „de toate, pentru toţi” şi cele ideologice. Este conştient de faptul că doar un număr mic dintre aceste promisiuni vor fi duse la îndeplinire în cazul în care candidatul respectiv va fi ales preşedinte. Mai mult decât atât, are discernământul necesar pentru a realiza care dintre acestea au şansa cea mai mare de a fi încălcate.

Cel mai important, alegătorul iscusit poate răspunde la cea de-a patra şi ultima dintre întrebări: „Care este miza?”

Mereu uriaşă, uneori aceeaşi, alteori diferită, miza dictează de fiecare dată jocul. Pentru un alegător cu adevărat iscusit, răspunsul la această întrebare va cântări cel mai mult atât în decizia de a se prezenta la urne, cât şi în alegerea celui mai bun dintre candidaţi.

Marele filosof britanic John Stuart Mill afirma cu aproape 150 de ani în urmă că „Oamenii răi nu au nevoie de nimic mai mult pentru a-şi atinge scopurile decât ca oamenii buni să privească şi să nu facă nimic.” Să îl ascultăm şi să facem ceva. Ne vedem duminică, la vot!

http://vreaupresedinte.gandul.info/votesti/ce-faci-cand-n-ai-pe-cine-vota-un-alegator-iscusit-va-face-urmatorul-lucru-13475257

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: