Skip to content

Efectul Trump

17 Noiembrie 2016

a5cc5e7151ca878c9a894d7cee17bf514eba4840

(Foto Guliver/Getty Images)

Omenirea este un veșnic copil de grădiniță. Are o memorie și o atenție de scurtă durată, o rațiune foarte limitată, din când în când mai face pe ea. Dacă cineva îi spune ceva ce nu vrea să audă, își bagă degețelele în urechi și cântă un cântecel.

Nevenindu-i să creadă că americanii l-au ales președinte pe Donald Trump,  de câteva zile plânge cu un ochi și râde cu celălalt.  Firi dintre cele mai sensibile, românii înclină către jale, fiind, la fel ca întotdeauna pe parcursul istoriei, mult prea atașați de soarta marilor popoare.

Cei care nu sunt copleșiți de sughițuri se pot întreba de ce au votat americanii în acest fel. Pot încerca să identifice cauzele profunde care i-au netezit candidatului republican drumul către Casa Albă și, eventual, aspectele „tehnice” care i-au permis acestuia să câștige. Separându-se de cei care prevestesc sfârșitul lumii, pot examina ce reprezintă și ce nu reprezintă motiv de îngrijorare.

Acestea sunt și obiectivele mele într-o scurtă analiză scrisă la rece, câteva zile după aflarea deznodământului acestor alegeri.

Președintele Trump este în primul rând rezultatul corupției, lăcomiei, prostiei și îngâmfării elitelor care conduc SUA. Corupția și lăcomia sunt cele care au ținut americanul de rând în mizerie și întuneric, până când, pentru cel puțin o parte a populației, s-au atins limitele suportabilității. Prostia acestor elite a adâncit și mai mult falia dintre ele și omul obișnuit. Poate cel mai grăitor exemplu în acest sens este cel al corectitudinii politice care a întrecut orice limite, devenind nu doar o formă de cenzură și de control la nivel de exprimare, ci și la nivel de gândire. Îngâmfarea este cea care a dus atât la desconsiderarea populației, cât și subestimarea lui Trump, permițându-i acestuia să-și învingă treptat competiția până la vârful sistemului.

În al doilea rând,  Președintele Trump este rezultatul nivelului scăzut de educație și, în mod deosebit, educație politică în rândul majorității americanilor. La fel ca și românul obișnuit, americanul de rând a fost ținut, mai mult sau mai puțin intenționat, așa cum afirmam și mai sus, într-o stare în care să înțeleagă cât mai puțin. În timp însă, mulți americani au  realizat că sistemul despre care li s-a spus mereu că funcționează în beneficiul lor este mai curând opusul și au devenit din ce în ce mai hotărâți împotriva acestui sistem. Înzestrați doar cu o spoială de cultură politică, nu au fost capabili însă de a face diferența între ceea ce îi poate salva și ceva ce are toate șansele să îi arunce și mai adânc în mizerie.  Drept urmare, au votat Trump.

În al treilea rând, Președintele Trump este rezultatul voinței elitelor americane antisistem.  Nu, pe Donald Trump nu l-au votat doar proștii din America, așa cum mulți proști din România par a fi convinși. Mulți oameni inteligenți și pregătiți l-au votat, de exemplu, pentru că l-au considerat mai ușor de supravegheat și de ținut în frâu decât mult mai „iubita” de către sistem Hillary Clinton. Dacă au avut sau nu dreptate rămâne de văzut.

Deși Donald Trump are o serie de calități care nu-i pot fi negate, ascensiunea și victoria sa se datorează cel puțin în egală măsură adversarilor săi. Nici republicanii, nici democrații (cu excepția lui Bernie Sanders) nu au fost capabili să trimită în competiția pentru funcția supremă în stat candidați demni de Casa Albă. Campania făcută de către Hillary Clinton și echipa ei ar putea fi introdusă în viitoarele manuale de științe politice la secțiunea: cum poți da greș într-o cursă electorală. Un personaj bidimensional, extrem de ușor de asociat cu sistemul corupt,  pe care a stat lipit în permanență abțibildul „FAKE” (fals), candidata democraților a fost capabilă să comunice cu electoratul american doar prin intermediul unor clișee corecte politic, reproduse cu o abilitate asemănătoare unui copil de școală primară.

Într-o bătălie dominată de ipocrizie și minciună, Donald Trump nu putea să iasă decât în avantaj mulțumită calităților sale native și stăpânirii la cel mai înalt nivel a comunicării de tip teleshopping. Campania murdară, în care nu s-a pus nicidecum accentul pe proiecte ci pe lovituri între picioare, activitatea neîncetată de propagandă și manipulare îndeosebi în sprijinul lui Clinton a mijloacelor de informare controlate politic, toate acestea l-au favorizat până la urmă pe Trump, întărindu-i acestuia imaginea de unul contra toți, de om contra sistem.

În timp ce exploatarea ignoranței, rasismului, xenofobiei, fanatismului religios, misoginismului caracteristice unei părți mult prea mari a populației americane i-a adus voturi dar s-a întors și împotriva sa, mesajul antisistem a fost utilizat de către Trump cu maximă eficiență: „Mișcarea noastră are ca obiectiv înlocuirea unui establishment politic eșuat și corupt cu un nou guvern controlat de către voi, poporul american” spune candidatul republican la începutul unui discurs excepțional, cu care ar fi putut câștiga alegeri oriunde în lume.

Ce va face și ce nu va face Președintele Donald Trump în următorii patru ani pot spune cu precizie doar cititorii în stele, foarte numeroși zilele acestea din câte se poate observa.

Oricine a urmărit cu atenție întreaga campanie începând cu alegerile primare republicane a putut constata că Trump nu este nicidecum un prost, ci, dimpotrivă, un individ deosebit de inteligent și abil politic. De asemenea, omul de afaceri devenit politician a demonstrat pe tot parcursul campaniei că are o mentalitate de învingător. Această atitudine îl va ajuta foarte mult atât în impunerea proiectelor interne, cât și în politica externă. Cu certitudine, nu va fi pentru nimeni un adversar facil.

Trump, astăzi în vârstă de 70 de ani, a fost toată viața sa un businessman. Cel mai probabil, va gândi politica externă a țării sale tot ca un om de afaceri. Dincolo de afirmațiile sale bombastice, experiența acumulată pe parcursul vieții îl va determina să urmărească interese globale ale SUA cu aceeași tenacitate cu care și-a construit propria imagine și imperiul financiar. Aceeași experiență îl va face deschis la negociere, dar și dispus să sacrifice pioni pentru câștiguri mai mari. Și dacă am adus vorba despre pioni, pentru micii aliați precum România, cel mai probabil va oferi cel puțin aceleași garanții ca și până acum, însă, ajustând prețul în funcție de contextul intern și internațional.

Greu de spus dacă Trump își iubește într-adevăr țara așa cum a afirmat de nenumărate ori. Mult mai observabil este însă faptul că își iubește propria legendă. De aceea, se poate presupune că ambițiile sale politice nu se vor limita doar la un al doilea mandat. Narcisismul său nemăsurat este principalul indicator al faptului că își dorește să rămână în istorie ca un mare președinte.

Și mai greu de spus este în ce crede și în ce nu crede dintre lucrurile pe care le-a afirmat pe parcursul campaniei.  Ceea ce a demonstrat însă este că poate fi foarte adaptabil în funcție de interesele pe care le urmărește.

Principala îngrijorare legată de noul președinte al SUA ar trebui să fie aceea că acesta nu crede tocmai în obiectivul principal pentru care a fost votat – și anume – înlocuirea establishmentului politic eșuat și corupt cu unul în serviciul poporului american.  Dacă va sprijini sau chiar întări în interes personal sistemul împotriva căruia a promis să lupte,  va deveni un personaj mai periculos pentru SUA și întreaga lume decât dacă ar duce la îndeplinire toate neroziile pe care le-a susținut în campanie.

Dincolo de personajul vremelnic care o conduce, cele mai mari îngrijorări ar trebui să provină din vulnerabilitățile și neajunsurile democrației americane. Depărtarea din ce în ce mai mare a politicului de cetățeni, adâncirea faliilor din societatea americană, numeroasele probleme economice și sociale care nu-și găsesc rezolvarea, amenințările de pe scena internațională – la care s-ar adăuga mandatul unui președinte care să agraveze și mai mult lucrurile – ar putea aduce aproape de colaps cea mai puternică democrație a lumii.

Mai mult decât atât, aproape toate aceste vulnerabilități și neajunsuri se regăsesc în cazul tuturor celorlalte democrații de pe Glob, foarte multe dintre acestea neavând  mecanisme de protecție la nivelul celor ale democrației americane. Prin modul în care a abordat aceste alegeri, Trump a deschis deja larg (și) porțile extremismului în întreaga lume. Mai rămâne ca prin acțiunile sale în calitate de președinte să îi încurajeze sau întărâte și mai mult pe toți nebunii lumii, într-o renaștere a extremismului la nivel global. Acesta ar putea intra în istorie ca „efectul Trump”.

Este momentul ca omenirea să-și scoată degetele din urechi. Dacă nu-și va asuma sau nu va reveni la o serie de valori fundamentale, pornind de la respectul față de ființa umană, atunci viitorul ei va fi în pericol așa cum nu a mai fost niciodată.

*

P.S. Dincolo de ce se întâmplă cu marile puteri ale lumii sau între acestea, statele mici precum România și Moldova au puterea de a hotărî în privința propriului destin. În ciuda rezultatului alegerilor de ieri, cetățenilor Moldovei nu li s-au închis porțile Europei Mari. Cât despre cetățenii României, pe 11 decembrie avem șansa de a vota nu doar pentru o Românie liberă de corupție, ci și pentru o Europă mai puternică. În afara Europei nu ne așteaptă nimic bun.

*

Acest text a apărut și aici:

https://republica.ro/presedintele-trump-este-in-primul-rand-rezultatul-coruptiei-lacomiei-prostiei-si-ingamfarii-elitelor-care

http://dealulmelcilor.com/2016/11/efectul-trump/

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: