Skip to content

„Străinii ticăloși împreună cu românii trădători uneltesc împotriva poporului român”. Ideile fasciste din campania electorală românească

11 Decembrie 2016

Mussolini And Crowd

Italian dictator Benito Mussolini (1883 – 1945) saluting during a public address. (Photo by Keystone/Getty Images)

În facultate am avut un coleg înalt, subțire, cu o figură întunecată de cioclu. Nu era sociabil și avea rareori intervenții la cursuri și seminarii. Într-o zi, am plecat concomitent spre casă și am intrat în vorbă. Nu-mi aduc bine aminte cum, dar am ajuns foarte repede la o discuție despre unguri și țigani. Am fost mereu relaxat în discuții pe astfel de teme, în anumite situații, precum cea pe care o istorisesc, prea relaxat, astfel că i-am spus un banc. La gluma mea a răspuns foarte serios, explicându-mi ce crede că ar trebui făcut cu maghiarii și romii din țară. Omul nu știa de glumă.

Naționalismul – credința conform căreia oamenii lumii se împart în grupuri distincte numite națiuni – a fost de la apariția sa la sfârșitul secolului XVIII o sabie cu două tăișuri. Pe de o parte, a condus la formarea și apoi la independența a numeroase națiuni printre care și cea română. Pe de altă parte, a contribuit decisiv la războaie soldate cu un număr inimaginabil de victime, culminând cu rolul său decisiv în cazul celor două conflagrații mondiale. În post-globalizare, o cantitate moderată de naționalism este benefică, îndeosebi pentru prezervarea identității și a valorilor specifice oricărei națiuni.

Marea problemă a naționalismului este că se îmbină foarte ușor cu frica și ura. Atunci când se amestecă împreună cu frica sau ura față de străini devine naționalism xenofob. Când se combină cu teama sau dușmănia față de alte națiuni sau popoare devine naționalism șovin. Când xenofobia și șovinismul ating niveluri suficient de ridicate, atunci dau naștere la nenorociri fără egal.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în această perioadă în cazul altor state de pe mapamond, în România, la prima vedere, naționalismul extremist nu pare a fi o amenințare iminentă. Fără a aprofunda, pot fi identificate cel puțin două motive pentru care nu a luat amploare:

Primul dintre acestea ține de faptul că nu există o grupare și mai ales un lider politic care să exploateze la cote înalte potențialul unui astfel de discurs.

Cel de-al doilea ține de faptul că în România s-a reușit performanța de a decredibiliza orice, până și naționalismul extremist.  Cine a urmărit cu atenție scena politică a ultimilor ani a putut observa că până și extremiștii autohtoni, poate cu excepția câtorva țicniți veritabili, sunt niște impostori.

La o analiză mai atentă însă, se poate observa că se întâmplă totuși ceva pe scena politică românească cel puțin la nivel discursiv, atât în cazul partidelor mici, cât și în cazul partidelor mari. Pe felia de tort electoral alocată naționalismului, cu discursuri variind de la moderat la extremist, se bat în primul rând partidele aflate în jurul pragului de 5% necesar intrării în Parlament: ALDE-ul lui Călin Popescu-Tăriceanu care a înglobat PC-ul „profesorului” Dan Voiculescu, PMP-ul lui Traian Băsescu care a absorbit partidul „interesului național” UNPR al lui Gabriel Oprea, ANR – adică Marian Munteanu și moaștele dezgropate de un avocat a ceea ce a fost cândva PNȚCD  și, distingându-se prin discursul de hazna, PRU sau ceea ce are PSD în fundul curții.

De asemenea, naționalismul apare frecvent ca temă la PNL și PSD, începând cu uzul de ie patriotică, adesea brodată industrial, de exemplu în India. Deși la nivel de partid cele două au avut grijă să se ferească de a-și asuma mesaje extremiste (de exemplu PSD s-a folosit de PRU și de media de partid în acest scop), ambele abundă de indivizi posesori ai unui discurs ușor caracterizabil ca fiind de extremă.

Dacă ar fi vorba doar despre naționalism, fie el unul cu nuanțe extremiste, poate că nu ar fi un motiv major de îngrijorare. Dar este mai mult decât atât. Dacă punem cap la cap o serie de mesaje care predomină în discursul politicienilor români și în media aservită partidelor, putem observa că din cumulul lor reiese o anumită ideologie. Iată-le rezumate și interpretate pe cele care mi s-au părut a fi cele mai revelatoare:

Amenințarea străinilor ticăloși și a trădătorilor supuși acestora. Acest tip de mesaj are ca punct istoric de pornire „nu ne vindem țara” și este folosit în mod deosebit de politicienii care au dat cu capul de lege. Sună cam așa: Străinii ticăloși împreună cu românii trădători uneltesc împotriva poporului român. Nu se știe cu precizie ce vor, dar cu siguranță este foarte rău. Probabil că vor tot, tot ce a mai rămas. Cel mai recent exemplu: evreul ungur miliardar Soros și fiul nelegitim al acestuia făcut cu o unguroaică, pe numele său Dacian Julien Cioloș.

Inamicul istoric extern. În principal rușii. Se știe, fiarele Pământului. Și musulmanii, așijderea. Maghiarii care ne înjunghie ba prin față, ba pe la spate împreună cu rușii. În șoaptă – evreii, firește. Americanii și alți vestici, care țin România la rang de colonie și complotează pentru arestarea liderilor politici patrioți și cinstiți.

Inamicul intern. Cei care dezbină națiunea. Pe de o parte, agenții lui Soros infiltrați în politică, media, societatea civilă. Pe de altă parte, „grupări organizate de elemente incitate, multe dintre ele drogate” care nu se supun voinței de natură divină a politicienilor. Golanii acestor vremuri, „tinerii frumoși și  liberi”, expresie care în orice scop ar fi folosită enervează pe toată lumea.

Poziția privilegiată a bisericii.  România se numără printre puținele locuri din lume unde nu  doar dreapta politică este foarte habotnică, ci și stângă. De fapt, între ele este o veșnică întrecere în făcut cruci și pupat moaște. Nimeni nu trebuie să atenteze la drepturile și interesele bisericii, care sunt sfinte, limitate doar de Dumnezeu. Biserica trebuie să primească mulți, mulți bani, fiindcă Dumnezeu are și El nevoile Sale, iar raiul presupune multe cheltuieli. La schimb, preotul îți spune cu cine trebuie să votezi ca să-ți fie bine pe Pământ și după.

Fundamentalism creștin în detrimentul umanismului secular. Nu vrem diversitate, vrem… uniformitate. Sau uniformizare. Nu vrem. Homosexualii sunt suboameni, nu trebuie să aibă drepturi. Dacă vor căpăta, ne vor invada precum creaturile acelea din Lord of the Rings. Cei care nu au familie nu sunt apți pentru a conduce. Cei care nu cred în ce credem noi, mai devreme sau mai târziu, se vor duce dracului.

Rasismul. Noi albii creștini contra „arăboilor” teroriști, necivilizați, nespălați, inferiori oricum i-ai privi. Nu trebuie primiți în Europa, în niciun caz în România, pentru că sunt un pericol, sunt dușmanul. Nu are importanță că mor copii la porțile Europei,  nu e treaba noastră. Avem destule probleme la noi în țară. De exemplu arabii autohtoni – țiganii – care vin tot de acolo de undeva. Și aceștia ar trebui împachetați și trimiși înapoi de unde au venit.

Cultul tradiției și refuzul modernității.  Orice femeie politician trebuie să aibă cel puțin o ie în garderobă. Și un batic. Ar putea apărea și în protecția muncii pentru politicieni, la secțiunea uniforme obligatorii. Despre tradiții nu trebuie să știi mare lucru: mămăligă, sarmale, mici, toate sunt specialități dacice. Religie, superstiție, zodiac, vrăjitorie merg bine împreună, sunt de la străbuni. Important e să știe electoratul că ești român neaoș sau româncă sadea, iar acesta nu este format din cunoscători fini precum Leșe. Progresul cultural și, adesea, știința, pot fi trecute cu vederea. În plus, provin de la Occidentul destrăbălat și decadent. Atât timp cât nu implică limuzinele germane și telefoanele inteligente, care nu pot lipsi niciunui politician oricât ar fi de negerman sau de neinteligent.

Glorificarea națiunii. Românii noștri sunt deștepți fără egal, au făcut și au dres, au inventat tot, sunt cei mai mari scriitori, cei mai mari sportivi. Uite ce a făcut cutare în America și cutare în Franța. Acasă n-au prea făcut, dar nu fiindcă nu i-am lăsat noi, alții le-au pus piedici. Avem un trecut glorios, toți știm cât de tare i-au bătut Ștefan și Mihai pe turci pe la 1800. Părem noi inferiori pe ici pe colo, dar ne prefacem, istoria a dovedit că suntem superiori.

Dispreț față de idealurile democratice. Zi de zi, la televizor,  vă spunem adevărul și în niciun caz nu facem propagandă și manipulare. Sorosiștii fac! Nu dăm mită electorală, ci ajutor pentru cei nevoiași. Și oricum, nu dăm doar noi, dau și ceilalți pentru că așa e creștinește. Nu plimbăm votanții cu autocarele partidului în ziua alegerilor, asigurăm doar transport public gratuit. Nu vă faceți griji, mașinăria noastră este mai eficientă decât mașinăria celorlalți.

Cultivarea fricii.  Unul dintre mesajele preferate ale politicianului corupt alături de amenințarea străinilor. Dacă ai dubii în privința unui politician, după ce rostește cuvintele „în țară domnește frica”,  poți avea certitudinea că e corupt. Instituțiile statului în frunte cu DNA sunt instrumente de persecuție și chiar tortură. Dacă nu se tem încă,  românii ar trebui să se teamă. Dacă le este frică, atunci să voteze partidul nostru. Partidul nostru le poate înlătura orice frică.

Apărarea corupției.  Politicianul se adresează cetățeanului presupunând că privirea acestuia  este la fel de ageră precum a unei cârtițe care s-a uitat în soare.  „Nu suntem toți neam de hoți!”  „Dacă suntem toți corupți, nimeni nu e!” În Parlament nu se apără unii pe ceilalți, este apărată democrația de justiție.

Superioritatea politicianului asupra omului de rând. În democrație suntem toți egali în drepturi. Numai că soarta ne-a împărțit în două. Politicieni și p… popor. Politicienii au imunitate și privilegii. Poporul are p… politicieni.

Apelul la frustrările cetățenilor. Ei vă taie salariile! Noi nu, noi vi le creștem, așa cum vi le-am crescut și în trecut. Cum adică nu vă amintiți?

Folosirea forței. În Parlament există un deputat  pe nume Eugen Nicolicea (PSD) care a depus de curând un proiect de lege prin intermediul căruia ar urma să se înființeze, spune eminența sa pe model american și francez,  Garda Națională a României, structură de tip militar care va funcționa sub controlul Parlamentului. La nivel de partid, deschizător de drumuri, PRU a înființat „Patrula lui Vlad Țepeș”, faza incipientă a falangei Reich-ului celor o mie de ani de hoție. Poate că ați râs, însă poate fi foarte dificil să râzi în timp ce mănânci bătaie.

Nu știu dacă v-am amuzat sau nu. Eu mă recunosc vinovat, am râs uneori pe parcursul campaniei deși poate nu trebuia să râd. Nu trebuia să râd pentru că toate elementele de mai sus compun o ideologie care se numește fascism. Fie că ați observat, fie că nu, politica românească duhnește de aberații precum cele de mai sus. De acord, o parte dintre ele pot fi puse pe seama populismului de doi lei, a demagogiei sau prostiei.  Da, poate că pe alocuri am forțat nota pentru a face textul mai citibil. Însă, fără nici un dubiu, există potențialul politic și apetență în rândul populației pentru fascism. Lipsesc, deocamdată, doar politicienii care să nu știe de glumă.

Am vorbit în acest text despre naționalism, ultranaționalism și fascism fără a aduce în discuție noțiunea de patriotism. În încheiere, vreau să explic de ce, pornind de la o întrebare: Ce înseamnă pentru dumneavoastră a fi patriot?

Să te mândrești cu reușitele altora, cu o istorie în parte adevărată, în parte omisivă sau mincinoasă, cu mitul inferiorității superioare a poporului român? Să-i urăști pe conaționalii de alte etnii sau pe străinii de care poate ne leagă mai multe rele decât bune?

Pentru mine patriotismul înseamnă a trata avuția publică, patrimoniul național, ceea ce ne aparține nouă tuturor românilor, cu aceeași grijă cu care ne tratăm bunurile personale. Mai mult decât atât, mult mai mult decât atât, pentru mine a fi patriot înseamnă a-ți iubi cu bune și cu rele compatrioții.

La ce politician ați observat dumneavoastră, începând cu președinții Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis și  toți prim-miniștrii pe care i-a avut România din 1990 încoace patriotism conform interpretării de mai sus?

Să-i lăsăm la o parte pe politicieni. La cât de multă ură există între români, lipsă de respect și delăsare putem pronunța „patriotism” fără a ne fi măcar puțin rușine? Eu, nu.

*

Acest text a fost publicat și aici:

https://republica.ro/zstrainii-ticalosi-impreuna-cu-romanii-tradatori-uneltesc-impotriva-poporului-roman-ideile-fasciste-din

http://dealulmelcilor.com/2016/12/strainii-ticalosi-impreuna-cu-romanii-tradatori-uneltesc-impotriva-poporului-roman-ideile-fasciste-din-campania-electorala-romaneasca/

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: