Skip to content

Despre mine

Date de contact:

0720 45 59 15

cociodarstefan@yahoo.com

M-am născut la data de 30 iunie 1984. Uneori parcă nu îmi pare rău. Ajuns pe acestă lume, mi-am propus să nu fac umbră pământului degeaba.  Mi se pare, în fiecare zi, un țel ambițios.

Pentru început vă spun ceea ce unii dintre voi știți deja, că mă ocup „cu politica”. Uneori  îmi doresc să mă fi ocupat cu altceva, dar tocmai acestea sunt momentele în care îmi este mai clar că în politică trebuie să existe și oameni ca mine. Îmi spun mereu că sunt ceea ce sunt fiindcă cineva trebuie să fie, și nu mă feresc să lupt pentru cauze pe care le știu de la început pierdute.

Nu-mi plac CV-urile. Oricât ar fi de detaliate, vorbesc prea puțin despre posesorii lor și rareori spun ceea ce contează mai mult. De aceea, nu-l voi publica aici pe al meu. De asemenea, nu vă voi povesti nici viața mea. Cei interesați vor putea citi povestea vieții mele în memorii, dacă voi apuca să le scriu. Până atunci, dacă timpul vă permite, vă invit să mă cunoașteți puțin câte puțin, câteodată aici pe blog, și, oricând doriți, în viața de zi cu zi.

7 iunie 2010

*

Ca în basme

*

Mi-am pierdut rațiunea cu multă vreme în urmă. Deși… este posibil să nu fi avut așa ceva niciodată. Simțul umorului și cel al autoironiei le-am pierdut mai de curând.  Pe parcurs m-am cufundat din ce în ce mai mult în autism, stare patologică care îi caracterizează în general  pe oameni.

Cred încă în basme. Rușinos pentru un om de vârsta mea, n-am încetat să cred că ele pot fi realitate. Când e vorba de basm, cei mai mulți oameni se gândesc la Făt-Frumos și la periplul său pentru a o salva de la o soartă tristă pe aleasa inimii lui. La finalul basmului eroul învinge răul, cei doi se căsătoresc, moștenesc împărăția pe care o vor conduce cu bunătate și înțelepciune, trăiesc împreună fericiți până la adânci bătrâneți.

Căpcăunului în schimb i se taie capul. Nu i se poate atribui lui vina de a fi căpcăun, nu și-a putut alege rolul în poveste și e foarte posibil ca la casting să fi sperat că va primi el rolul principal pozitiv, nu  fantele de Făt-Frumos. Probabil că mama lui (și căpcăunii au mamă)  i-a spus în copilărie că atunci cănd va crește mare va avea o soartă demnă de un făt-frumos. De unde era să știe el, sărmanul, că urmează să fie personajul negativ?

De când mi-am conștientizat propriul rol în poveste, nu îmi mai plac aceste basme cu feți-frumoși filfizoni și iubitele lor prințese, convinse că li se cuvine orice și așteaptând cu indolență tot basmul să fie salvate.  Astăzi, îmi plac basmele în care luptând pentru ea, el moare… Iar ea nu îl plânge fiindcă nu are timp de plâns. Pleacă în lumea largă și face orice, orice lucru bun, pentru a găsi  „trei smicele de măr dulce, apă vie şi apă moartă” cu care să-l readucă la viață pe alesul inimii ei. Iar el, reînviat, își va iubi veșnic frumoasa și va lupta mereu pentru ea.

Nu se știe în astfel de basme dacă cei doi vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți sau dacă vor avea un regat al lor. Se știe doar că nu vor mai fi niciodată singuri, că se vor avea mereu unul pe celălalt.  Se știe că vor da tot ce au mai bun, în fiecare zi, pentru ca basmul lor să fie unul în care binele învinge răul.

Cred încă în basmele trăite în doi…

4 septembrie 2010

*

Made in China

*

Mă pregătesc de duș. În stânga, sub coaste, deasupra șoldului, dau de o etichetă: „Made in China”. Mă gândesc că în 1984, când am apărut eu, în China se produceau lucruri ieftine, de calitate inferioară. Nu ca acum, gadget-uri de sute sau mii de coco, pe care și le dorește toată lumea.

Cam nasol. Asta explică multe în legătură cu mine. Ce pretenții poți avea de la un astfel de obiect?

Dar nu asta mă frământă, mă neliniștește faptul că nu cunosc scopul pentru care am fost creat. Calm, mă uit dacă am venit cu manual. La naiba, e în chineză! Firește…

Cei care mă cunosc de multă vreme, îmi spun Fox. Totuși, nimeni nu pare a ști prea multe despre mine. Ca orice chinezărie, sunt foarte greu de deslușit.

Mă gândesc că „Fox” ar putea fi denumirea unei jucării pentru copii, poate una de pluș. Dar dacă ar fi așa, fetele m-ar strânge la piept și nu ar putea dormi noaptea fără mine. Nu este cazul. Mă și bucur. Nu știu exact din ce cauză, mi-este frică de fete.

Hmm… Deși mă numesc Fox, cu siguranță nu sunt nimic care începe cu „smart”. Nici măcar „smart mop”. Oi fi eu produs ieftin și de calitate inferioară, dar încă n-a reușit nimeni să șteargă pe jos cu mine.

Mă simt bine printre lucruri vechi, în preajma persoanelor în vârstă iar cei tineri mă privesc adesea ca pe un obiect neidentificat. S-ar putea să fiu construit după o schiță foarte veche. În plus, s-ar putea să fiu și second hand. Pe alocuri prezint semne de uzură. Cine m-a folosit, nu a prea avut grijă de mine.

Din vremurile în care eram mai nou, am sperat să fiu un obiect folositor oamenilor. Să le fac viața mai bună, mai frumoasă. Poate să ajut la salvarea unor vieți sau la crearea unor mari opere. Sau cel puțin să stârnesc zâmbete. Ce frumos ar fi să fiu un instrument muzical sau unul de scris! Sau o lanternă care să facă lumină acolo unde este întuneric! Sau un abecedar, sau o numărătoare din aceea veche, să-i ajut pe copii la învățat! Sau un joc, un joc în doi!

Uneori, ceva îmi spune că sunt o armă. Ce gând înfiorător! Aș putea fi o sabie, o suliță, o gioagă sau un arc, un obiect care ucide oameni. Dacă ar fi să fiu într-adevăr o armă, mi-aș dori să fiu un scut. Un scut care să-i apere pe oamenii buni de orice rău.

Orice aș fi, este foarte posibil să mă aștepte o soartă tristă. Cândva, pe vremea când încă nu mi-era frică de fete, una dintre ele mi-a spus că obiectele ca mine nu sfârșesc bine. Probabil întrevedea că, atunci când nu voi mai fi folositor, voi rămâne singur și uitat, aruncat pe undeva.

Cred că știu! Îmi plac fructele. Mai mult ca sigur sunt un storcător de fructe!

*

Vă mulțumesc celor care nu ați uitat că astăzi este ziua mea. M-am mirat că sunteți atât de mulți și mi se pare ușor ironic, ținând cont că mi-am petrecut ziua singur. Apreciez fiecare urare și fiecare gând bun. Încerc, în fiecare an, să nu vă uit pe niciunul. Și chiar dacă uit ce zi este în calendar, puteți fi siguri că nu uit în ce dată este ziua voastră.

Cuvintele frumoase, din suflet, mă bucură mai mult decât cadourile. Țin minte când cineva m-a numit „cavalere” sau când altcineva m-a caracterizat ca fiind „desprins din filmele alb-negru”. Păstrez cu cel mai mare drag un bilețel pe care scrie simplu: „Cu drag, de la tata!”

O prietenă mi-a urat astăzi „La mulți ani, Mr. Miyagi!” She made my day. Mr. Miyagi are multe de făcut în perioada următoare.

30 iunie 2012

Despre demisia mea din PSD și perioada petrecută în acest partid:

https://stefancociodar.wordpress.com/2012/06/05/despre-demisia-mea-din-psd/

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Georgita I.Ion permalink
    21 Iunie 2015 11:07 pm

    .

    • Stefan Cociodar permalink*
      21 Iunie 2015 11:55 pm

      Bună seara,

      Bine ați venit la mine pe blog!

      Mi s-a pus această întrebare. Normalitatea adesea mă înfioară. Sper să nu fiu „normal”.

      „Lumea mea” este deschisă pentru puțini oameni. Eu nu o cunosc pe a dumneavoastră, dumneavoastră nu o cunoașteți pe a mea. Despre lumea reală, este foarte posibil să o percepem diferit. Eu o văd adesea ridicolă, paralelă cu ceea ce ar fi frumos să fie și, din păcate, mult prea frecvent lipsită de soluții.

      Eu sunt nimeni, dar un nimeni care nu s-a rezumat nicidecum la a merge doar la vot. Ba din contră, le-am vorbit adesea oamenilor, studenților, elevilor despre importanța de a nu te rezuma la a merge doar la vot.

      Am o soluție, una singură din păcate, iar ea apare la finalul articolului din Gândul. Am însă puține speranțe că va devei realitate. Dacă lucrurile vor continua ca până acum, toți vom avea de pierdut. Acest lucru pare să le scape celor care dețin astăzi puterea în România, că și ei vor pierde.

      Înființarea unei noi formațiuni politice, foarte posibil, ar fi un eșec.

      Nu am acum timp să expun toate motivele, vă ofer doar câteva:

      – nu va fi sprijinită de suficienți cetățeni;
      – nu va fi lăsată să se dezvolte de forțele existente;
      – dacă va avea succes, foarte repede va fi contaminată de aceleași boli care există la toate formațiunile prezente.

      Asta nu înseamnă că o astfel de soluție nu ar trebui încercată. Ba din contră. Dar oricine se implică într-un asemenea demers trebuie să fie conștient de problemele existente.

      Dacă doriți să mai discutăm, vă stau la dispoziție. Cu rugămintea să fiți civilizat în exprimare. Mulțumesc!

      Ștefan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: